Rugăciuni ale soților

Rugăciunea căsătoriților

Părinte Ceresc, a Cărui îndurare e nemărginită și iubire de oameni negrăită, din toată inima îți mulțumesc pentru acel mare dar al Tău că, în soțul meu (soția mea), mi-ai dat un sprijin și ajutor puternic de a putea purta greutățile vieții pământești. Primește, Doamne, această rugăciune ce Ți-o aduc cu inimă umilită și suflet smerit pentru soțul meu (soția mea) de căsătorie. Dăruiește-i darul ca binecuvântarea ce am primit-o noi de la altarul Tău sfânt să rămână totdeauna cu noi. Apără-l (o) de toate primejdiile trupești și sufletești; păstrează și sporește în el (ea) iubirea, încrederea și stima aceea care e fundamentul fericirii în familie. Dăruiește-ne ajutorul Tău ceresc, pentru ca nu căutarea averilor pământești să o socotim chemarea noastră principală, ci lucrarea mântuirii noastre. Și dacă bunătatea Ta cerească va binecuvânta cu copii căsătoria noastră, ajută-ne să-i creștem în frica Ta sfântă ca să devină creștini adevărați. Iară dacă soțul meu (soția mea) din nefericire s-ar abate de la calea cea bună, ajută-mi, o, ajută-mi, Părinte îndurat, să-l (să o) readuc la calea cea bună pe care să rămână statornic(ă) până la sfârșit și, lucrând cu frică și cu cutremur mântuirea sufletului nostru, să ajungem împreună la fericirea veșnică. Amin.

Pentru copii

Doamne, Dumnezeul nostru, Care, iubindu-i pe oameni, ai așezat cununia sfântă și ai zis: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul, Tu Însuți, Doamne, Care ai binecuvântat căsătoria noastră și mi-ai dat copii, ajută-mi să-i pot crește în sfânta frică; să fiu față de ei totdeauna cu bunătate și cu blândețe, când aceasta e destulă, dar să fiu și cu asprime, dacă s-ar întâmpla să facă și ceva rău. Dă-mi harul Tău sfânt ca niciodată să nu fac vreun lucru ce ar putea fi spre sminteala copiilor mei, ci să le dau totdeauna exemplu și învățătură bună.

Iar pe fiii noștri binecuvântează-i cu darul Sfântului Tău Spirit, ca să învețe de timpuriu să împlinească cu frică și supunere poruncile Tale. Nu cer de la Tine, Doamne, să le dai bunuri lumești, ci să-i ajuți să fie muncitori și sârguincioși, ca, în starea aceea în care îi vei așeza, să-și poată câștiga cele trebuincioase. Păzește inimile lor de pornirile rele, apără nevinovăția lor de cursele amăgitorilor. Dă-le darul Tău, ca păcatul totdeauna să-l urască din inimă și cu tărie și groază să se ferească de el. Ferește-i de societățile rele, ca să se însoțească numai cu cei buni. Dacă prevezi, atotștiutorule Doamne, că fiii mei vor deveni răi și vor fi rușinea și ocara oamenilor, mai bine primește-i la Tine, înainte de a-și pierde nevinovăția. Iar dacă vezi că vor fi membri de cinste ai neamului omenesc și creștini evlavioși, păstrează-i, Părinte îndurător, prelungește zilele lor și, dacă vei voi, păstrează și viața mea ca să pot termina creșterea lor. Dar dacă ai hotărât despre mine altceva, nu-mi pierd speranța, fie voia Ta sfântă, grijii Tale părintești îi încredințez. Numai aceasta o cer de la Tine: să le porți de grijă totdeauna și să-i sprijinești cu darul Tău sfânt, ca mai apoi, în cer, să sporească și ei ceata aleșilor Tăi; iar când la judecata Ta înfricoșătoare îi vei cere de la mine, să-ți pot zice: Doamne, pe care mi i-ai dat, aici sunt și nici unul din ei nu a pierit. Amin.

Rugăciunea văduvilor

Ocrotitorule al celor părăsiți, Părinte îndurător al văduvilor și orfanilor, la Tine îmi ridic glasul neputincios, la Tine caut ajutor și mângâiere în necazurile ce mă apasă. Căci, vai, lumea e așa de neîndurătoare și mai bine-i place să se bucure cu cei ce se bucură decât să se întristeze cu cei mâhniți și necăjiți. Tu însă nu-ți întorci fața de la cei întristați și bunătatea Ta e totdeauna gata să verse balsamul mângâierii în inimile întristate. La Tine îmi ridic suspinele mele, Mângâietorule bun. Mă închin cu umilință de fiu voinței și hotărârii Tale, că mi-ai dat să gust paharul amar al văduviei; Tu știi mai bine pentru ce ai luat de la mine sprijinul și reazemul puternic ce l-am avut în adormitul (a) și neuitatul (a) meu soț (soție). Poate că inima mea ai voit să o abați cu aceasta de la cele pământești de care mă alipeam prea tare, poate ai voit să mă faci atent să îngrijesc mai bine de mântuirea sufletului meu, de care în starea fericirii uitasem. Dar fie voia Ta sfântă; nu cârtesc împotriva hotărârii Tale înalte, numai te rog sprijinește-mă să pot suporta sarcinile grele, necazurile amare ale văduviei. Întărește sufletul meu în fața ispitelor vicleanului amăgitor; păstrează renumele meu bun și ferește-l de limbile rele; ajută-mă să aflu plăcere în retragere și singurătate și în împlinirea sârguincioasă a datorințelor pe care le am de împlinit în cercul meu restrâns și modest și mai cu seamă în conversația cu Tine, Părinte al îndurărilor, în rugăciune. Îngrijirii Tale părintești îi încredințez pe orfanii mei, spre a căror creștere trebuie să depun de-acum îndoite sforțări, suplinește neputința mea, ajută slăbiciunea mea; ca să mă închin și să laud preacinstitul Tău Nume, al Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.