Psalmi

Câțiva psalmi mai des folosiți în rugăciune.

Psalmul 6

Doamne, nu întru mânia Ta să mă dojenești: nici întru urgia Ta să mă pedepsești. Ai milă de mine, Doamue, că neputincios sunt: vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, Și sufletul meu s-a tulburat foarte; și Tu, Doamne, până când?

Întoarce-te, Doamne, scapă sufletul meu: mântuește-mă, pentru mila Ta. Că nu cei morți își vor aduce aminte de Tine: în iad cine te va mărturisi pe Tine?

Ostenit-am întru suspinul meu! Spăla-voi în toate nopțile patul meu: cu lacrimile mele așternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu: îmbătrânit-am, între atâția dușmani ai mei.

Duceți-vă de la mine toți, cei ce lucrați fărădelegea: că a ascultat Domnul glasul plângerii mele, Auzit-a Domnul cererea mea: Domnul rugăciunea mea a primit-o. Să fie rușinați și să se tulbure toți dușmanii mei: să fie întorși înapoi și foarte să se rușineze, fără întârziere.

Psalmul 12

Până când, Doamne, vei uita cu totul de mine? până când vei întoarce de către mine fața Ta? Până când voiu avea griji în sufletul meu: dureri în inima mea, ziua și noaptea? Până când se va înălța dușmanul meu asupra mea? Caută spre mine, ascultă-mă, Doamne Dumnezeul meu.

Luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm spre moarte: ca nu cumva să zică dușmanul meu: biruit-am asupra lui. Cei ce mă necăjesc, se vor bucura, de mă voi clătina: iar eu întru mila Ta am nădăjduit. Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta: cânta-voi Domnului, celui ce bine a făcut mie, și voi cânta numele Domnului celui preaînalt.

Psalmul 30

Întru Tine, Doamne, am sperat, să nu fiu rușinat în veac: întru dreptatea Ta, scapă-mă și mă scoate. Pleacă spre mine urechea Ta: grăbește, de mă scoate. Fii mie Dumnezeu ocrotitor și casă de scăpare, ca să mă mântuești. Ca sprijinitorul meu și scăparea mea Tu esti, și pentru numele tău ma vei povățui, și mă vei hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta, care au ascuns-o dinaintea mea: că Tu, Doamne, ești ocrotitorul meu.

În mânile Tale voi încredința sufletul meu: răscumpăra-mă-vei, Doamne, Dumnezeule al adevărului. Urît-ai pe cei ce cu deadinsul păzesc înzadar deșertăciuni: iar eu întru Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voiu și mă voiu veseli de mila Ta: că ai căutat spre smerenia mea. Mântuit-ai din strâmtoare sufletul meu, și nu m-ai dat în mâinile dușmanilor: oprit-ai în loc larg picioarele mele.

Ai milă de mine, Doamne, că strâmtorat sunt: tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, sufletul meu, și pântecele meu. Că s-a sfârșit în durere viața mea, și anii mei, în suspine. Slăbit-a de sărăcie puterea mea, și oasele mele s-au tulburat. Față de toți dușmanii mei făcutu-m-am ocară, și vecinilor mei, foarte, și groază cunoscuților mei: cei ce ma vedeau, afară au fugit de mine.

Uitării am fost dat, ca și un mort, făcutu-m-am ca un vas netrebnic. Că am auzit învinuirile multora care locuiesc împrejur: când se adunau împreună asupra mea, ca să iea sufletul meu s-au sfătuit. Iară eu întru Tine, Doamne, am nădăjduit: Zis-am: Tu ești Dumnezeul meu, în mâinile Tale e soarta mea.

Scapă-mă din mâna dușmanilor mei, și de cei ce mă prigonesc: arată fața Ta peste robul Tău, mântuește-mă întru mila Ta. Doamne, să nu fiu rușinat, că te-am chemat pe Tine: să fie rușinați cei necucernici, și să se coboare în iad. Mute să fie buzele cele viclene: cari asupra celui drept grăiesc fărădelege, cu trufie și cu dispreț.

Cât este de multă mulțimea bunătății Tale, Doamne! care o păstrezi, celor ce se tem de Tine! Doveditu-o-ai celor ce nădăjduesc întru Tine: înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-vei pe dânșii întru ascunsul feței Tale: dinaintea tulburării oamenilor, adăposti-vei pe ei în cort, departe de împotrivirea limbilor. Binecuvântat fie Domnul! că minunată a aratat mila Sa, în cetate înprejmuită. Iară eu, întru spaima mea, zis-am: lepădat sunt de la fața ochilor Tăi. Pentru aceasta ai ascultat, Doamne, glasul rugăciunii mele, când am strigat către Tine.

Iubiți pe Domnul, toți cuvioșii Lui: că adevărurile caută Domnul și răsplătește celor peste măsura mândri. Îmbărbătați-vă, și să se întărească inima voastră: toți cei ce nădăjduiți întru Domnul.

Psalmul 31

Fericiți, cărora s-au iertat fărădelegile, și cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici este în gura lui viclenie.

Fiind-că am tăcut, înbătrânitu-s-au oasele mele de strigarea mea, ziua întreagă. Că ziua și noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta; întorsu-m-am întru suferință, când s-a înfipt mie spinul.

Fărădelegea mea am recunoscut-o, și păcatul meu nu l-am acoperit. Zis-am: Spune-voi împotriva mea fărădelegea mea Domnului, și Tu ai iertat necucernicia inimii mele.

Pentru acest lucru se va ruga către Tine tot omul cuvios, la vreme binevenită. Ci în potop de ape multe către dânsul nu se vor apropia. Tu ești mie scăpare de necazul, ce mă cuprinde; bucuria mea ești, mântuește-mă de cei ce m-au înconjurat.

Înțelepți-te-voi și te voi îndrepta în calea aceasta, în care vei merge: îndrepta-voi spre Tine ochii mei. Nu fiți asemenea calului și catârului, care nu au pricepere!
Cu zăbală și cu frâu fălcile lor vei strânge: ale celor ce nu se apropie către Tine.

Multe sunt loviturile celui păcătos: iar pe cel ce nădăjduește întru Domnul, mila-l va înconjura. Veseliți-vă întru Domnul și vă bucurați, drepților: și vă lăudați toți cei drepți la inimă.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerți. Că săgețile Tale m-au lovit, și ai apăsat peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale: nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.

Că fărădelegile mele au covârșit capul meu: ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea. Împuțitu-s-au, și putrezit-au rănile mele, din cauza nebuniei mele. Chinuit sunt, și m-am gârbovit până în sfârșit; ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.

Că șalele mele s-au umplut de putrejune, și nu este sănătate în trupul meu. Batjocorit am fost și m-am umilit foarte: răcnit-am, de suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta e toată dorința mea, și suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.

Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a virtutea mea: și lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine. Prietenii mei și vecinii mei spre mine s-au apropiat, și s-au oprit, și cei mai de aproape ai mei departe au stătut. Și se sileau, cei ce căutau sufletul meu, și cei ce căutau cele rele mie, grăiau deșertăciuni, și vicleșuguri ziua întreagă puneau la cale.

Iară eu, ca un surd, nu auzeam: și ca un mut, ce nu-și deschide gura sa. Și m-am făcut ca un om, ce nu aude, și în gura sa nu are cuvinte de răspuns. Că întru Tine, Doamne, am nădăjduit: tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.

Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine dușmanii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit. Că eu la lovituri mă aștept, și durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea o voi mărturisi, și nemângăiat sunt pentru păcatul meu. Iară dușmanii mei trăiesc, și s-au întărit mai mult decât mine: și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.

Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau: pentru că eu căutam bunătatea. Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu: nu te depărta de mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu curățește-mă. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ție unuia am greșit, și ce este rău înaintea Ta am făcut: Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale, și biruitor să ieși, când te vor judeca. Că iată întru fărădelegi am fost conceput, și în păcate m-a născut maica mea!

Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale le-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, si mă voi curăți: spăla-mă-vei, și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie: bucura-se-vor oasele cele umilite.

Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și cu spirit stăpânitor întărește-mă. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei păcătoși la Tine se vor întoarce. Mântuiește-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, aș fi adus: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfă lui Dumnezeu: spirit umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu va urgisi.

Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine plăcute-ți vor fi jertfa de dreptate, prinosul și arderile de tot: atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Psalmul 64

Ție se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, și juruință se va împlini Ție, în Ierusalim. Ascultă rugăciunea mea: la Tine tot trupul va veni.

Cuvintele celor fărădelege ne-au biruit, și păgânătățile noastre Tu le vei ierta. Fericit este, pe care l-ai ales și l-ai primit: locui-va în curțile Tale. Sătura-ne-vom cu bunătățile casei Tale: sfânt este lăcașul Tău, minunat întru dreptate.

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului, și a celor de pe mare departe, Cel ce întemeiezi munții întru tăria Ta, cel ce ești încins cu putere, Cel ce răscolești adâncul mării; răsunetul valurilor ei cine îl va potoli?

Cutremura-se-vor neamurile, și se vor umplea de spaimă locuitorii marginilor, de semnele Tale; ieșirile dimineții și ale serii Tu le vei veseli.

Cercetat-ai pământul, și i-ai dat umezeală: sporit-ai bogăția lui. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape, gătit-ai nutremânt lor: căci așa este rânduiala. Brazdele lui adapă-le, înmulțește semințele lui: întru picurii lui veseli-se-va tot ceea ce răsare.

Bine vei cuvânta cununa anului bunătății Tale, și câmpiile Tale se vor umplea de grăsime. Îngrășa-se-vor colinele deșertului, și cu veselie dealurile se vor încinge. Acoperitu-s-au coastele cu turme de oi, și văile rodesc grâu din belșug. Striga-vor toate, și vor cânta.

Psalmul 65

Strigați Domnului, tot pământul! Cântați numelui lui, dați mărire laudei lui. Ziceți lui Dumnezeu: Cât de înfricoșătoare sunt lucrurile Tale! întru mulțimea puterii Tale amăgi-se-vor dușmanii Tăi. Tot pământul să se închine Ție, și să cânte Ție, să cânte numelui Tău, Preaînalte.

Veniți, și vedeți lucrurile lui Dumnezeu: cât este de înfricoșător în hotărîri, mai mult decât fiii oamenilor. Cel ce schimbă marea în uscat: prin albia râului vor trece cu piciorul. Atunci ne vom bucura de dânsul, de cel ce stăpânește cu puterea Sa veacurile. Ochii lui asupra neamurilor privesc: cei răsvrătiți să nu se înalțe întru inima lor.

Binecuvântați, neamuri, pe Dumnezeul nostru, cu glas mare vestiți lauda lui! A celui ce a păzit sufletul meu spre viață, și n-a dat spre poticnire picioarele mele.

Că ne-ai cercat pe noi, Dumnezeule: foc ne-ai lămurit, precum se lămurește argintul. Băgatu-ne-ai pe noi în cursă, pus-ai necazuri pe umărul nostru, ridicat-ai oameni peste capetele noastre. Trecut-am prin foc și prin apă, și ne-ai scos pe noi, spre odihnă.

Intra-voiu în casa Ta cu arderi de tot, implini-voi Ție juruințele mele, pe cari le-au rostit buzele mele, și le-a grăit gura mea, în necazul meu. Arderi de tot pline cu măduvă voi aduce Ție, cu tămâie și cu berbeci: aduce-voiu Ție boi și țapi.

Veniți, de auziți, toți câți vă temeți de Dumnezeu, și voiu spune vouă, câte a făcut sufletului meu. Către dânsul cu gura mea am strigat, și l-am preaînălțat cu limba mea. Nedreptate de aș fi căutat în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu: luat-a aminte la glasul cererii mele. Binecuvântat fie Dumnezeu, cel ce n-a lepădat rugăciunea mea, și mila lui, de la mine.

Psalmul 66

Dumnezeule, fii nouă milostiv, și ne binecuvintează, luminează fața Ta peste noi, și ne miluește, Ca să se cunoască pe pământ calea Ta, întru toate neamurile, mântuirea Ta.

Preamărească-te pe Tine popoarele, Dumnezeule, preamărească-te pe Tine popoarele toate. Să se bucure și să se veselească neamurile: că vei judeca popoarele întru dreptate, și neamurile pe pământ vei povățui. Preamărească-te pe Tine popoarele, Dumnezeule, preamărească-te pe Tine popoarele toate.

Pământul și-a dat roada sa: binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule; și să se teamă de dânsul toate marginile pământului.

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte: Doamne, ca să-mi ajuți mie, grăbește. Să fie rușinați, și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu. Să fie întorși înapoi, și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele. Să fie întorși de grabă, rușinându-se, cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine!

Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce te caută pe Tine, Dumnezeule: și să zică pururea, cei ce iubesc mântuirea Ta: Mărit fie Domnul! Iară eu sărac sunt și lipsit: Dumnezeule, ajută-mi. Ajutorul meu și mântuitorul meu ești Tu: Doamne, nu întârzia.

Psalmul 101

Doamne, ascultă rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să vină. Să nu întorci fața Ta de la mine: ori în ce zi mă vor necăji, pleacă spre mine urechea Ta. Ori în ce zi te voi chema, de grabă auzi-mă.

Că zilele mele s-au petrecut ca fumul, și oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Călcat am fost ca iarba, și s-a uscat inima mea: că mi-am uitat a mânca pâinea mea. De glasul suspinului meu s-a lipit osul meu de carnea mea.

Asemănatu-m-am pelicanului de pustie: făcutu-m-am ca o bufniță în loc nelocuit. Fără de somn sunt, și m-am făcut ca o pasere singuratică pe casă. Toată ziua m-au ocărît dușmanii mei: și cei ce mă lăudau, asupra mea au jurat. Că cenușe în loc de pâine am mâncat: și băutura mea cu plâns am amestecat-o, Pentru urgia Ta și mânia Ta; că m-ai înălțat și m-ai aruncat la pământ. Zilele mele ca umbra s-au plecat: și eu ca iarba m-am uscat. lară Tu, Doamne, în veac rămâi: și pomenirea Ta este în neam și neam.

Sculându-te, vei avea milă de Sion: că timpul este a te milostivi spre el, că a sosit timpul. Că bine au plăcut robilor Tăi zidurile lui: și de țărâna lui le va fi milă. Și se vor teme neamurile de numele Tău, Doamne: și toți împărații pământului, de gloria Ta. Că va rezidi Domnul Sionul: și se va arăta în mărirea Sa. Căutat-a spre rugăciunea celor umiliți: și n-a disprețuit cererea lor.

Să se scrie aceasta pentru alt neam: și poporul ce se zidește, va lăuda pe Domnul. Că a privit din înălțimea Sa cea sfântă: Domnul din cer spre pământ a căutat, Ca să audă suspinul celor legați: ca să deslege pe fiii celor rânduiți spre moarte, Ca să se vestească în Sion numele Domnului, și lauda lui în lerusalim, Când se vor aduna acolo popoarele împreună: și împărații, ca să slujască Domnului.

Grăit-a lui, în calea puterii lui: Puținătatea zilelor mele spune-mi-o! Nu mă lua pe mine la jumătatea zilelor mele: anii Tăi sunt în neam de neam. La început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat: și cerurile sunt lucrurile mâinilor Tale. Acelea vor pieri, iară Tu vei rămânea: și toate ca un veșmânt se vor învechi, Și ca o haină le vei întoarce, și se vor schimba: iară Tu același ești, și anii Tăi nu vor avea sfârșit.

Fiii robilor Tăi vor avea adăpost: și sămânța lor în veac se va îndrepta.

Psalmul 116

Lăudați pe Domnul, toate neamurile, lăudați-l, toate popoarele. Că s-a întărit mila lui peste noi, și adevărul Domnului rămâne în veac.

Psalmul 120

Ridicat-am ochii mei la munți; de unde va veni ajutorul meu? Ajutorul meu de la Domnul, cel ce a făcut cerul și pământul!

Să nu se poticnească piciorul tău, nici să dormiteze cel ce le păzește. lată, nu va dormita, nici va adormi, cel ce păzește pe Israil.

Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperemânt ție, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna, noaptea.

Domnul te va păzi de tot răul, păzi-va sufletul tău Domnul. Domnul va păzi intrarea ta, și ieșirea ta, de acum, și până în veac.

Psalmul 129

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne ascultă glasul meu. Fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii mele.

De te vei uita la fărădelegi, Doamne: Doamne, cine va suferi? că la Tine este îndurarea: Pentru numele Tău te-am așteptat, Doamne. Așteptat-a sufletul meu cuvântul Tău: sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Din straja dimineții până în noapte: din straja dimineții să spereze Israel întru Domnul. Că la Domnul este mila, și multă mântuire la el: și el va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Psalmul 133

Iată acum binecuvântați pe Domnul, toți slujitorii Domnului.

Cei ce ați rămas în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru. Înălțați toată noaptea mâinile voastre spre cele sfinte, și binecuvântați pe Domnul.

Să te binecuvinteze Domnul din Sion, cel ce a făcut cerul și pământul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Și să nu intri la judecată cu robul Tău: căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.

Că a prigonit dușmanul sufletul meu: smerit-a până la pământ viața mea. Așezatu-m-a întru întuneric, ca pe morții veacului: nesimțitor s-a făcut întru mine spiritul meu, întru mine s-a tulburat inima mea.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, gânditu-m-am la toate lucrurile Tale: la faptele mâinilor Tale am cugetat. Întins-am spre Tine mâinile mele: sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.

De grabă auzi-mă, Doamne: slăbit-a spiritul meu. Să nu întorci fața Ta de către mine: și voi fi asemenea celor ce se coboară în groapă. Fă-mă să aud dis-de-dimineață mila Ta: că întru Tine am nădăjduit.

Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge: că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la dușmanii mei, Doamne: la Tine am găsit scăpare. Învață-mă, să fac voia Ta: că Tu ești Dumnezeul meu.

Spiritul Tău cel bun mă va povățui la pământ drept: pentru Numele Tău, Doamne, mă vei via. Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu, și întru mila Ta vei zdrobi pe dușmanii mei. Și vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu: căci robul Tău sunt eu.