Acatist de pocăință pentru iertarea păcatelor

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Spiritului Sfânt. Amin.

Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. de 3 ori

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea ești și toate le plinești; vistieria bunătăților și dătătorule de viață, vino și te așează întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinarea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, îndură-te spre noi. de 3 ori

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-te spre noi. Doamne, curățește păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne îndură-te spre noi. de 3 ori

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vină Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. - Că a Ta este Împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, și a Fiului, și a Spiritului Sfânt, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, îndură-te spre noi! Amin!

Condacul I

M-ai adus în viața aceasta din dragoste și bunătate, spre a mă bucura de toate darurile Tale, pe care cu milostivire mi le-ai dat și spre a urma legea Ta, dar eu, neascultând, m-am aflat departe de Tine. Pentru aceasta strig din adâncul sufletului:
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Icosul I

Mai rău decât fiul rătăcit am ajuns, risipind bogățiile date de Tine, Părinte Ceresc, în țara fărădelegilor veacului acestuia și văzându-mă depărtat de harul Tău strig Ție:
Iartă-mă Doamne, că drumul mântuirii am rătăcit;
Iartă-mă Doamne, că nici o poruncă a Ta nu am păzit;
Iartă-mă Doamne, că în păcate de moarte am căzut mereu;
Iartă-mă Doamne, că toată viața am slujit celui rău;
Iartă-mă Doamne, că smochin neroditor am devenit;
Iartă-mă Doamne, că învățăturile Tale sfinte, nu am împlinit;
Iartă-mă Doamne, că numai Tu, în mila Ta poți să mă mântuiești;
Iartă-mă Doamne, și de zidirea Ta care te cheamă, să te milostivești;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul II

Nu am voit să mă bucur de pacea și iubirea Părintelui Ceresc, ci am căutat robia cea amară și amăgitoare a celui viclean, dar Tu văzându-mă căzut, nu m-ai lepădat de la fața Ta, ci m-ai învățat să alerg la scaunul de Spovadă spre a-mi restaura iarăși sufletul pierdut pentru care îți cânt: Aliluia!

Icosul II

Ce voi face eu, deznădăjduitul, ce răspuns voi da înaintea Ta, că timpul ce mi-ai dat spre a-ți slujii Ție, cu vrășmașii Tăi l-am petrecut, iar acum gol fiind de fapte bune te rog cu umilință:
Iartă-mă Doamne, că darurile Tale fără de preț, le-am risipit;
Iartă-mă Doamne, că în țară străină a fărădelegii să plec, am dorit;
Iartă-mă Doamne, că talanții pe care mi i-ai dat, i-am îngropat;
Iartă-mă Doamne, că de calea Ta, mult m-am depărtat;
Iartă-mă Doamne, că bogăția ce-am primit spre mântuire, rău am cheltuit;
Iartă-mă Doamne, că am căzut și vrăjmașul jalnic m-a robit;
Iartă-mă Doamne, că strig către Tine mereu;
Iartă-mă Doamne, că Tu ești Ziditorul meu;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul III

Dulci par tentațiile lumii acesteia dar lasă un gust amar, conștiința încărcată și inima plină de durere și remușcare pentru păcatele făcute. Dar Tatăl Ceresc ne primește ca un Părinte iubitor dacă îi mărturisim păcatul, de aceea îi strigăm: Aliluia!

Icosul III

Fiul cel risipitor și-a venit în fire văzând viața grea în sărăcie, dorind să se sature măcar din mâncarea porcilor. Asemeni și eu, fiind sărac de fapte bune și căzând sub greutatea necazurilor și ispitelor, te rog din inimă:
Iartă-mă Doamne, că timpul vieții cu vrăjmașii Tăi l-am petrecut;
Iartă-mă Doamne, că rugăciune cu trăire către Tine n-am făcut;
Iartă-mă Doamne, că sunt plin de greu și mult păcat;
Iartă-mă Doamne, că rău căzând, din fărădelegi nu m-am ridicat;
Iartă-mă Doamne, că de nu mă vei ajuta sunt un om pierdut;
Iartă-mă Doamne, și nu mă lăsa pe mine, cel atâta de căzut;
Iartă-mă Doamne, că timpul mântuirii ce mi-ai dat am risipit;
Iartă-mă Doamne, candela sufletului mi s-a stins și în păcat am adormit;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul IV

Amintindu-mi de timpul petrecut departe de Tine, Doamne, căutând petrecerea unei vieți în spiritul lumii și al plăcerilor pierzătoare, mă căiesc și nădăjduind în mila Ta îți cânt: Aliluia!

Icosul IV

Nu sunt vrednic să cer milă pentru păcatele mele, fiindcă de bună voie am greșit călcând porunca dragostei creștine, a iubirii de Dumnezeul meu și de aproapele, dar îndrăznind către Tine, te rog:
Iartă-mă Doamne, Tu care m-ai adus pe pământ spre a-ți sluji;
Iartă-mă Doamne, Tu care mi-ai dat multe daruri spre a mă mântui;
Iartă-mă Doamne, Tu care spre Biserica Ta mi-ai insuflat chemare;
Iartă-mă Doamne, Tu care mi-ai dat credință, nădejde și răbdare;
Iartă-mă Doamne, Tu mi-ai ascultat de multe ori smerita rugăciune;
Iartă-mă Doamne, Tu mi-ai purtat de grijă, să pot trăi în astă lume;
Iartă-mă Doamne, Tu care mă iubești, mă ajuți și mă primești;
Iartă-mă Doamne, Tu care din Potirul sfânt cu Preacuratu-ți trup mă Împărtășești;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul V

Mi-ai descoperit cu dragoste învățăturile Tale, mi-ai scos în cale prin purtarea Ta de grijă, oameni drepți, preoți învățători și povățuitori, care să mă călăuzească pe drumul drept al mântuirii pentru care îți cânt: Aliluia!

Icosul V

Am auzit învățăturile Tale și am luat hotărâre să fac voia Ta, dar grijile veacului, nestatornicia, lipsa rugăciunii, gândurile rele, m-au depărtat de la calea cea sfântă și mi-au tăiat aripile sufletești, iar eu văzând neputința mea te chem și îți zic:
Iartă-mă Doamne, Tu care libertate din bunătatea Ta, mi-ai dat;
Iartă-mă Doamne, Tu care mă aștepți să mă ridic din greu păcat;
Iartă-mă Doamne, Tu cel milostiv, nu vrei ca cineva să se piardă;
Iartă-mă Doamne, Tu care vrei ca tot sufletul să fie salvat și renăscut;
Iartă-mă Doamne, Tu pe toți dorești ca să îi duci în Împărăția cea Cerească;
Iartă-mă Doamne, Tu care vrei ca tot sufletul să se mântuiască;
Iartă-mă Doamne, Tu care porți pe umeri crucea lumii întregi;
Iartă-mă Doamne, Tu care mi-ai spălat cu al Tău Sânge, mulțimi de fărdelegi;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul VI

Mi-ai dat libertate Stăpâne, să aleg singur calea pe care să merg, mi-ai descoperit că există o altă lume și o viață veșnică, unde vor merge sufletele după moarte, mi-ai arătat drumul spre Împărăția Ta și mijloacele spre a o cuceri, de aceea îți cânt: Aliluia!

Icosul VI

Câtă răbdare ai avut cu mine, Isuse Doamne, să mă aștepți să mă întorc la Tine din viața de păcat, Tu Cel ce ți-ai vărsat scumpul Tău Sânge pentru mine, Tu cel ce ai suferit chinuri cumplite, m-ai ridicat, dar eu alunecând iarăși am căzut și văzându-mi starea păcătoasă strig către Tine:
Iartă-mă Doamne, că am greșit atât de mult;
Iartă-mă Doamne, că te-am supărat și te-am pierdut;
Iartă-mă Doamne, că fără Tine eu nu pot trăi;
Iartă-mă Doamne, și te rog, cu inimă smerită, nu mă părăsi;
Iartă-mă Doamne, și nu mă lăsa când îmi este greu;
Iartă-mă Doamne, și te rog fii cu mine, în viața mea mereu; Iarta-mă Doamne și ai milă, că Tu știi neputința mea; Iarta-mă Doamne, că Tu vezi cât de slabă și nestatornică îmi este firea;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul VII

Cine se poate mântui? au întrebat atunci pe Domnul Isus, văzând cât de greu se poate lăsa omul de păcat și de bunătățile acestei lumi deșarte și trecătoare, spre a câștiga viața veșnică, iar Tu ai răspuns că tot ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu, pentru care îți cântăm Ție: Aliluia!

Icosul VII

Dacă nu ar fi milostivirea Ta și nespusa iubire de oameni, nu aș avea nădejde de mântuire pentru multele mele păcate, pentru nepăsarea de cele sufletești, pentru lipsa de iubire, de râvnă la rugăciune și fapte bune, pentru nepăzirea poruncilor Tale, dar îndrăznind strig cu suflet umilit:
Iartă-mă Doamne, că pe fratele meu spre fapte bune, nu am îndemnat;
Iartă-mă Doamne, că porunca dragostei creștine, n-am lucrat;
Iartă-mă Doamne, că doar voia mea fac mereu;
Iartă-mă Doamne, că nu port grijă de sufletul meu;
Iartă-mă Doamne, că în deșertăciunea lumii greu m-am încâlcit;
Iartă-mă Doamne, că ei slujesc și nu Ție, Domnul meu cel Sfânt;
Iartă-mă Doamne, și pașii mei spre mântuire îi conduce;
Iartă-mă Doamne, și-mi dă rugăciune curată, de care cel rău fuge;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul VIII

Amăgitoare sunt dulcegăriile lumii, iar vrăjmașul neamului omenesc își întinde cursele și răcnește ca un leu, căutând pe cine să înghită, dar Tu știind slăbiciunea noastră ne aperi și ne păzești cu puterea Ta, scăpându-ne de vicleșugul celui rău, de aceea îți aducem cântare: Aliluia!

Icosul VIII

Alături de preotul duhovnic, la scaunul Sfintei Spovezi stai Tu, Iubitorule de oameni ascultând mărturisirea mea, iar eu cel rușinat de păcatele pe care fără rușine le-am făcut, în ascuns și la arătare cu smerenie grăiesc așa:
Iartă-mă Doamne, că în mândrie și slavă deșartă am căzut mereu;
Iartă-mă Doamne, că rău m-am mâniat și am urât pe fratele meu;
Iartă-mă Doamne, că m-am lenevit să fac fapte bune si rugăciune;
Iartă-mă Doamne, că gândurile mele sunt de pofte păcătoase pline;
Iartă-mă Doamne, că m-am lăcomit la tot ce este rău;
Iartă-mă Doamne, că am invidiat, judecat și osândit pe cei din jurul meu;
Iartă-mă Doamne, că din zgârcenie, pe cel în nevoie nu am ajutat;
Iartă-mă Doamne, că de Tine, Împăratul Slavei nu am ascultat;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul IX

Nu avem aici cetate stătătoare, dar noi suntem prinși în grijile deșarte de parcă am stăpâni lumea. Uităm că suntem trecători, uităm că viața noastră e umbră și vis, iar fiecare clipă care trece ne apropie de mormânt. Să ne trezim din amara înșelăciune și mulțumind Domnului pentru grija ce ne-o poartă să îi cântăm: Aliluia!

Icosul IX

Mă cred smerit, dar cea mai mică vorbă mă umple de mânie și de ură pentru aproapele, nu rabd ispita și cârtesc mereu la cea mai ușoară supărare, clevetesc, judec și osândesc depărtându-mă de harul Tău și astfel ajung să rătăcesc în noaptea întunecată a fărădelegii, departe de Lumina lumii, dar Tu, Doamne, ai milă și ieși în întâmpinarea mea, căci îți strig:
Iartă-mă Doamne, și mă primește ca pe fiul rătăcit;
Iartă-mă Doamne, că de conștiința mea sunt osândit;
Iartă-mă Doamne, și ca lui Petru dă-mi mâna și nu mă lăsa;
Iartă-mă Doamne, și mă ridică din valurile vieții, după mare mila Ta;
Iartă-mă Doamne, că Tu ești Creatorul, Domnul și Stăpânul meu;
Iartă-mă Doamne, că fără Tine, drumul vieții mi se pare greu;
Iartă-mă Doamne, și îmi dă în toată vremea înger tare, păzitor;
Iartă-mă Doamne, și nepregătit pentru veșnicie nu mă lăsa să mor;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul X

Văzând prin veacuri cum providența Ta divină lucrează minunat pentru salvarea neamului omenesc, căci ai trimis lumii oameni aleși, plini de Spirit Sfânt, care să povățuiască oamenii la pocăință și să îi învețe tainele mântuirii, îți cântăm din inimă: Aliluia!

Icosul X

Mi-ai binecuvântat anii vieții spre a face fapte vrednice de a moșteni Împărăția Ta, ai venit în lume, din rob să mă faci stăpân, ai suferit chinuri și moarte ca să îmi sfințești sufletul și trupul, dar eu nebunul, m-am robit de bună voie stăpânitorului întunecat al lumii, făcând voia lui, de aceea cu sufletul chinuit de amărăciunea greșelilor mele, îți grăiesc așa:
Iartă-mă Doamne, că mai mult ca desfrânata am greșit;
Iartă-mă Doamne, că mai rău ca vameșul viața mea am vămuit;
Iartă-mă Doamne, că Ție, Stăpânul și Mântuitorul meu, nu am urmat;
Iartă-mă Doamne, că lucrând cu sârg păcatul, mereu te-am supărat;
Iartă-mă Doamne, și la înfricoșătoarea judecată, pe mine nu mă lepăda;
Iartă-mă Doamne, și te rog în focul cel nestins nu mă lăsa;
Iartă-mă Doamne, că în păcat am fost născut și păcate mereu fac;
Iartă-mă Doamne, că haina albă a Sfântului Botez, prin păcat am întinat;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul XI

Mulți au căpătat mântuirea prin mila Ta, căci Tu fiind bun ai primit și pe cei din al unsprezecelea ceas în gloria Ta cerească. Tu mântuiești după măsura dragostei Tale, pentru că te uiți la inima omului și vezi dorirea lui, de aceea aducându-ți mulțumire pentru nemăsurata Ta iubire, îți cântăm cu dragoste: Aliluia!

Icosul XI

Am greșit mai mult decât toată zidirea, zilele vieții mele s-au scurs în păcate, faptele mele sunt înaintea Ta ca o cârpă lepădată, iar eu lipsit de virtuțile creștinești, nici ochii nu mai îndrăznesc să îi ridic spre cer, ci suspinând ca vameșul grăiesc:
Iartă-mă Doamne, te rog , o Ziditorul meu;
Iartă-mă Doamne, că vreau să mă întorc, ca fiul rătăcit la Tatăl său;
Iartă-mă Doamne, și mă primește la Tine ca pe un slujitor;
Iartă-mă Doamne, că având suflet umilit te chem mereu cu dor;
Iartă-mă Doamne, și ca un rob nevrednic, aș vrea măcar să fiu primit;
Iartă-mă Doamne, și mă ajută să îți slujesc mereu, până la sfârșit;
Iartă-mă Doamne, că Tu pe toate de vrei să faci, le poți;
Iartă-mă Doamne, și ne mântuiește cu mare mila Ta, pe toți;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul XII

Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară! așa le-ai spus celor de atunci și cuvintele Tale au rămas pentru veacuri, ca mângâiere în nevoile și întristările noastre de tot felul, aducând nădejde de mântuire, pentru care îți cântăm: Aliluia!

Icosul XII

Păcatele mele au covârșit capul meu și ca o sarcină grea apasă peste mine - așa spunea psalmistul, iar eu simțind povara păcatelor care mă împiedică să urc pe calea mântuirii, strig către Domnul așa:
Iartă-mă Doamne, te rog, te chem plângând Stăpânul meu;
Iartă-mă Doamne, că nu sunt vrednic să mai fiu iarăși fiul Tău;
Iartă-mă Doamne, și îmi mântuiește sufletul cu mare mila Ta;
Iartă-mă Doamne, și te rog primește pocăința mea;
Iartă-mă Doamne, și de fericirea Raiului pe mine, Tu mă fă părtaș;
Iartă-mă Doamne, și în iadul cel înfricoșător să nu mă lași;
Iartă-mă Doamne, și pe mine cel plin de păcate, nu te mânia;
Iartă-mă Doamne, și-mi dă răspuns bun, când mă vei judeca;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul XIII

Doamne, care ai primit pocăința vameșului și femeii păcătoase i-ai dăruit iertare, care ai făgăduit tâlharului de pe cruce că va fi cu Tine în rai, care ai primit pocăința atâtor păcătoși din toate timpurile, ascultă-mă și pe mine care am păcătuit mai mult decât toată zidirea, cu știință și cu neștiință, în timpul nopții și a zilei, și mă iartă după mare mila Ta și mă primește între oile cuvântătoare ale turmei Tale, împărtășindu-mă încă de pe pământ cu Preacinstitele Tale Taine, iar la sfârșitul vieții mă du în Împărăția Ta, ca împreună cu îngerii și cu toți sfinții să îți aduc neîncetat cântare: Aliluia! acest condac se zice de trei ori

Icosul I

Mai rău decât fiul rătăcit am ajuns, risipind bogățiile date de Tine, Părinte Ceresc, în țara fărădelegilor veacului acestuia și văzându-mă depărtat de harul Tău strig Ție:
Iartă-mă Doamne, că drumul mântuirii am rătăcit;
Iartă-mă Doamne, că nici o poruncă a Ta nu am păzit;
Iartă-mă Doamne, că în păcate de moarte am căzut mereu;
Iartă-mă Doamne, că toată viața am slujit celui rău;
Iartă-mă Doamne, că smochin neroditor am devenit;
Iartă-mă Doamne, că învățăturile Tale sfinte, nu am împlinit;
Iartă-mă Doamne, că numai Tu, în mila Ta poți să mă mântuiești;
Iartă-mă Doamne, și de zidirea Ta care te cheamă, să te milostivești;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Condacul I

M-ai adus în viața aceasta din dragoste și bunătate, spre a mă bucura de toate darurile Tale, pe care cu milostivire mi le-ai dat și spre a urma legea Ta, dar eu, neascultând, m-am aflat departe de Tine. Pentru aceasta strig din adâncul sufletului:
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul și Mângâietorul meu!

Rugăciune

Doamne și Stăpânul vieții mele, îmi recunosc și îmi mărturisesc păcatele mele pe care le-am făcut în toată vremea și în tot locul. Am greșit umblând după voile păcătoase ale trupului, te-am mâniat, te-am scârbit și te-am întristat. Mi-ai întins cu bunătatea Ta de multe ori Sfântul Trup și scump Sângele Tău, voind să te unești cu mine, dar eu robindu-mă iarăși de păcat, am căzut. Nădăjduiesc în mila și bunătatea Ta, care primește pe tot sufletul cel necăjit și întristat. Căci Tu ai spus prin glasul proorocului David, că inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu ai depărtat pe cei ce au venit la Tine cu umilință. De aceea gândindu-mă la înfricoșata Ta judecată și văzându-mă lipsit de fapte bune și fără răspuns, îmi plec genunchii rugându-te să mă ierți, să mă primești, să nu îmi spui că nu mă cunoști pe mine, pentru că amar va fi mie depărtându-mă pentru veșnicie de Fața Ta, cea plină de strălucire și mergând în întunericul cel mai de jos. Ci dă-mi putere, înțelepciune, credință, nădejde și dragoste, împreună cu toate virtuțile creștinești, întărește-mă și mă scapă de boli, necazuri, încercări și vrăjmași, iar pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, a sfinților îngeri și ale tuturor sfinților, mântuiește-mă de veșnica osândă și mă fă părtaș Împărăției Tale, ca acolo în veșnicie, să văd și să mă bucur de mărirea Ta. Amin.