Acatist de mulțumire: Mărire lui Dumnezeu pentru toate

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit. Amin.

Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Spiritul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le împlinești, vistieria bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te așează întru noi, și ne curățește de toată întinarea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, îndură-te spre noi. de 3 ori

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-te spre noi; Doamne, curățește păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-te spre noi. de 3 ori

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vină Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă păcatele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Că a Ta este Împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Condacul 1

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea Proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viața pământească și pentru cereștile bucurii ale Împărăției Tale. Arată-ne și de acum mila Ta, celor ce cântăm: Mărire Ție, Dumnezeule în veci!

Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar Îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu mărire s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale celei îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care te cunosc pe Tine:
Mărire Ție, Celui ce m-ai chemat la viață;
Mărire Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii;
Mărire Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul ca pe o carte a veșnicei înțelepciuni;
Mărire Ție, pentru veșnicia ce se arată în lumea cea vremelnică;
Mărire Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse;
Mărire Ție, pentru fiecare suspinare în încercările mele;
Mărire Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 2

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine înmiresmat, munții care tind spre cer, apele ca niște oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor și curgerea lină a norilor. Întreaga fire șoptește tainic, toată e plină de mângâiere, păsările și dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumusețea cea degrab-trecătoare, care deșteaptă dorul de veșnicul locaș, unde întru nestricăcioasă frumusețe se aude cântarea: Aliluia!

Icosul 2

M-ai adus în viața aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru și adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foșnetul liniștitor al pădurii și susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine înmiresmate și dulci, ca și din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ și câtă bucurie să fii oaspetele Tău!
Mărire Ție, pentru praznicul vieții;
Mărire Ție, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor și a trandafirilor;
Mărire Ție, pentru felurimea cea desfătată a roadelor și a semințelor;
Mărire Ție, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineții;
Mărire Ție, pentru surâsul deșteptării scăldate în lumină;
Mărire Ție, pentru frumusețea zidirii mâinilor Tale;
Mărire Ție, pentru viața veacului acesta, prevestitoare a celei cerești;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 3

Prin puterea Sfântului Spirit împrăștie mireasmă orice floare - adiere tainică de parfum, gingașă alcătuire de culori, frumusețea Celui mare întru cele smerite. Laudă și cinste Făcătorului de viață Dumnezeu, Cel Care a încununat țarina cu aurul spicelor și cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliți-vă și-i cântați Lui: Aliluia!

Icosul 3

Cât de minunat ești în sărbătoarea primăverii, când se trezește la viață toată făptura și noi strigăm cu bucurie către Tine: Tu ești Izvorul vieții, Tu ești Biruitorul morții! Mângâiate de lumina lunii și de cântecele privighetorilor stau văile și codrii în veșminte de nuntă. Întreaga lume e mireasa Ta și ca pe Mirele ei veșnic te așteaptă. Dacă iarba câmpului astfel o îmbraci, pe noi, oare cum ne vei preschimba în veacul Învierii ce va să fie? Cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?
Mărire Ție, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori și gusturi și miresme;
Mărire Ție, pentru zidirea cea primitoare și bogată în mângâiere;
Mărire Ție, că ne-ai înconjurat cu mii și mii de făpturi;
Mărire Ție, pentru adâncul înțelepciunii Tale, care și-a pus pecetea peste întreaga lume;
Mărire Ție, cu evlavie sărutăm urmele pașilor Tăi nevăzuți;
Mărire Ție, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieții veșnice;
Mărire Ție, pentru nădejdea vieții nestricăcioase, nepieritoare, desăvârșite;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 4

Cu câtă dulceață îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viață este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul și mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ție prinde viață și se înaripează: cu ce cutremur se umple sufletul și cât de mărețe și pline de tâlc par atunci viața și făptura toată! Unde nu ești Tu, acolo este pustiu. Unde ești Tu, acolo e bogăția sufletului, acolo se revarsă, ca un șuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!

Icosul 4

Când se lasă înserarea pe pământ și se așterne liniștea aducând vremea odihnei și a somnului obștesc, palatele strălucitoare închipuite de norii poleiți cu aurul amurgului îmi par a fi cămara Ta. Foc și porfiră, aur și azur grăiesc prorocind despre frumusețea cea negrăită a cereștilor Tale sălașuri și cu glas de prăznuire strigă:
Mărire Ție, în ceasul tihnit al înserării,
Mărire Ție, Celui ce ai revărsat asupra lumii adâncă pace;
Mărire Ție, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune;
Mărire Ție, pentru darul somnului odihnitor;
Mărire Ție, pentru bunătatea Ta vădită în întuneric, prin lumina pe care o țeși în inimile noastre;
Mărire Ție, pentru rugăciunile smerite ale sufletului păzit de înger;
Mărire Ție, pentru deșteptarea făgăduită în bucuria veșnicei zile neînserate;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 5

Nu sunt cumplite viforele pentru acela în al cărui suflet strălucește făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea și întuneric, groază și urlet de vijelie; iar în sufletul lui - pace și lumină: acolo e Cristoss! Și inima cântă: Aliluia!

Icosul 5

Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât ești de bogat și câte lumini ai! Prin razele îndepărtaților luminători mă privește veșnicia; sunt așa mic și neînsemnat, dar cu mine este Domnul și pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.
Mărire Ție, pentru necontenita Ta purtare de grijă;
Mărire Ție, pentru oamenii pe care Pronia Ta mi i-a adus în cale;
Mărire Ție, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor;
Mărire Ție, pentru blândețea dobitoacelor care-mi slujesc;
Mărire Ție, pentru clipele luminoase ale vieții mele;
Mărire Ție, pentru bucuriile limpezi ale inimii;
Mărire Ție, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi și de a contempla;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 6

Cât ești de măreț și de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădește atotputernicia mâinilor Tale în șerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreția Ta. Glasul Domnului peste câmpii și în foșnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor și ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munților care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veșmânt; Tu înalți până la cer valurile mării. Laudă Ție, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalțe strigăt de pocăință: Aliluia!

Icosul 6

Ca fulgerul când luminează cămările ospățului și după el par jalnice toate făcliile, așa ai strălucit și Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate și firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu năzuiește spre Tine!
Mărire Ție, culme a celor mai înalte visuri omenești;
Mărire Ție, pentru setea noastră nepotolită după împărtășirea cu Dumnezeu;
Mărire Ție, Celui ce ai aprins în noi un dor mai mare de cele cerești decât de cele pământești;
Mărire Ție, Celui ce faci din noi fii ai luminii, înveșmântându-ne cu cele mai gingașe raze ale Tale;
Mărire Ție, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului și ai sortit tot răul nimicirii;
Mărire Ție, pentru descoperirile Tale;
Mărire Ție, pentru fericirea de a te simți și a viețui cu Tine;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 7

În sânul minunatei simfonii care ne înfășoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul Împărăției ce va să fie în dulceața cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simțirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumusețe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să înălțăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!

Icosul 7

Cu pogorârea Sfântului Spirit, Tu luminezi și faci să rodească arta pictorilor, inspirația poeților, gândirea savanților. Cu puterea cunoașterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-le adâncul înțelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor și fără de voie te mărturisesc: O, cât de mare ești în operele lor, cât ești de mare în omul pe care Tu l-ai făcut!
Mărire Ție, Celui ce Ți-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea;
Mărire Ție, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit;
Mărire Ție, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău;
Mărire Ție, pentru ceea ce cu înțelepciune ne-ai ascuns;
Mărire Ție, pentru geniul minții omenești;
Mărire Ție, pentru puterea de a lucra cele de folos;
Mărire Ție, pentru limbile de foc ale inspirației; Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 8

Cât de apropiat ești de noi în ziua bolii! Tu Însuți cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuți te apleci spre patul celui suferind. Și inima lui stă de vorba cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri și scârbe, Tu trimiți ajutor neașteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste și mântui, Ție îți înălțăm cântare: Aliluia!

Icosul 8

Când, prunc fiind, te-am chemat cu înțelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea și mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înțeles că Tu ești bun și fericiți sunt cei ce aleargă la Tine. Am început a te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:
Mărire Ție, Celui ce plinești cererea mea pentru cele bune;
Mărire Ție, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;
Mărire Ție, Celui ce tămăduiești neputințele și scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;
Mărire Ție, Celui ce singur știi de ce îngădui să fim prigoniți pe nedrept;
Mărire Ție, Celui prin Care nicio pierdere nu e de neînlocuit și tuturor le dăruiești viața de veci;
Mărire Ție, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt și bun;
Mărire Ție, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noștri adormiți întru nădejdea Învierii;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 9

De ce zâmbește tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată ușurare, fără asemănare cu cele pământești și însuși văzduhul devine altar și biserica purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul și pământul cântă atunci lauda: Aliluia!

Icosul 9

Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilința, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, și ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic și neapropiat.
Mărire Ție, Celui ce ai preschimbat viața noastră cu faptele bunătății;
Mărire Ție, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceață fiecare din poruncile Tale;
Mărire Ție, Celui ce te sălășluiești în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii;
Mărire Ție, Celui ce ne-ai trimis nereușite și scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferința celorlalți;
Mărire Ție, Celui ce ai pus mare răsplată în însăși fapta bună;
Mărire Ție, Celui ce primești avântul spre cele înalte;
Mărire Ție, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 10

Un lucru prefăcut în pulbere nu se alcătuiește iarăși din aceasta, dar Tu învii pe cei a căror conștiință s-a stins și întorci la frumusețea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejdea de a o mai dobândi. Cu Tine nimic nu e cu neputință de îndreptat. Tu ești cu totul dragoste. Tu ești Cel ce pe toate le zidești și Cel ce iarăși dai viață. Pe Tine te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul 10

Dumnezeul meu, Cel ce cunoști căderea îngerului trufaș al zorilor, mântuiește-mă cu harul Tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez și să mă îndoiesc de Tine. Ascute auzul meu, ca să aud în toate clipele vieții mele glasul Tău tainic și să-ți strig, Iubitorule de oameni:
Mărire Ție, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit Pronia Ta;
Mărire Ție, pentru presimțirile dăruite de har;
Mărire Ție, pentru povețele glasului tainic;
Mărire Ție, pentru descoperirile din vis și din trezie ale cuvioșilor Tăi;
Mărire Ție, Celui ce zădărnicești planurile nefolositoare;
Mărire Ție, Celui ce ne trezești prin suferințe din beția patimilor;
Mărire Ție, Celui ce smerești spre mântuire trufia inimii;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 11

Prin lanțul de gheață al veacurilor simt suflul fierbinte al dumnezeirii Tale și dragostea Ta de oameni. Tu ești aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine. În pulbere se așterne spiritul meu înaintea Sfintei Cruci: aici e biruința iubirii și a mântuirii, aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!

Icosul 11

Fericit cel care va cina în Împărăția Ta, însă Tu m-ai împărtășit încă de pe pământ cu această fericire, de fiecare dată când mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul și Sângele Tău, iar eu, mult păcătosul, am primit Sfintele Taine și am simțit iubirea Ta cea negrăită și mai presus de fire.
Mărire Ție, pentru puterea harului Tău cel necuprins și de viață făcător;
Mărire Ție, Celui ce ai înălțat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite;
Mărire Ție, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viață făcătoare ale Botezului;
Mărire Ție, că Tu întorci celor ce se pocăiesc neprihănirea crinilor;
Mărire Ție, adânc nesecat al iertării;
Mărire Ție, pentru paharul vieții și pentru pâinea bucuriei veșnice;
Mărire Ție, Celui ce ne-ai ridicat spre cer;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 12

De multe ori am privit cum se răsfrângea mărirea Ta pe chipurile celor răposați. Cum străluceau de nepământească frumusețe și bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii și al odihnei în sfârșit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârșitului luminează și sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!

Icos al 12

Ce înseamnă laudele mele înaintea Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor - aceasta este partea sufletelor înalte - dar știu cum te slăvește firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îți aduce tihnită rugăciune, înveșmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezi. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare și am auzit corurile păsărilor preamărind. Am auzit cum foșnesc codrii, cântă vânturile și apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mișcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înțelepciune pe nesfârșitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc și văd dragostea Ta, râvnesc să-ți mulțumesc, să mă rog Ție și să strig:
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat lumina;
Mărire Ție, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată și dumnezeiască;
Mărire Ție, Celui ce ne umbrești cu lumină, cu cetele sfinților și îngerilor Tăi;
Mărire Ție, Preasfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim Împărăția Ta;
Mărire Ție, Spirite Sfinte, Soare De-Viață-Făcător al veacului ce va să vină;
Mărire Ție, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre;
Mărire Ție, pentru toate, Treime Dumnezeiască și Preabună;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 13

O, Preabună și De-Viață-Făcătoare Treime, primește mulțumire pentru toate milele Tale și ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulțind talanții care ne-au fost încredințați, să intrăm în veșnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruință: Aliluia! de 3 ori, apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar Îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu mărire s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale celei îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care te cunosc pe Tine:
Mărire Ție, Celui ce m-ai chemat la viață;
Mărire Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii;
Mărire Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul ca pe o carte a veșnicei înțelepciuni;
Mărire Ție, pentru veșnicia ce se arată în lumea cea vremelnică;
Mărire Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse;
Mărire Ție, pentru fiecare suspinare în încercările mele;
Mărire Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie;
Mărire Ție, Dumnezeule, în veci!

Condacul 1

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea Proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viața pământească și pentru cereștile bucurii ale Împărăției Tale. Arată-ne și de acum mila Ta, celor ce cântăm: Mărire Ție, Dumnezeule în veci!

Rugăciune către Domnul nostru Isus Cristoss

Stăpâne, Cristosase Dumnezeule, Cel ce cu Pătimirile Tale ai vindecat patimile mele, și cu rănile Tale ai însănătoșit rănile mele, dăruiește-mi mie, celui ce mult Ți-am greșit, lacrimi de înfrângere; umple trupul meu cu mireasma făcătorului de viață trup al Tău, și cu cinstit sângele Tău îndulcește sufletul meu de amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Ridică la Tine mintea mea cea plecată spre cele de jos și mă scoate din prăpastia pierzării; că nu am pocăință, nu am înfrângere, nu am lacrimă de mângâiere care să mă ducă la moștenirea cea adevărată. Întunecată-mi este mintea de patimile lumești și nu pot privi spre Tine în suferință: nu mă pot încălzi cu lacrimile iubirii Tale. Dar Tu, Stăpâne, Doamne Isuse Cristosase, vistieria bunătăților, dăruiește-mi pocăință deplină și inimă tare ca să te caut; dăruiește-mi harul Tău și voi înnoi în mine chipul icoanei Tale. Părăsitu-te-am, Tu nu mă părăsi! Ieși în căutarea mea, povățuiește-mă la pășunea Ta, numără-mă cu oile alesei Tale turme și, împreună cu ele, hrănește-mă cu verdeața dumnezeieștilor Tale Taine; pentru rugăciunile Preasfintei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.