Așa vorbește Domnul slavei

Așa vorbește Domnul slavei,
În glasul Sfintei Liturghii,
Deși M-am înălțat la ceruri,
Eu nu vă las, Eu nu vă las orfani copii.

În fiecare Liturghie,
Eu Mă cobor din nou la voi,
Din nou e coasta Mea străpunsă
Și-Mi curge sângele, Și-Mi curge sângele șuvoi.

Mă răstignesc din nou pe cruce,
Pe masa Sfântului Altar,
Primiți-Mi Sângele și Trupul
Să nu vin iarăși, să nu vin iarăși în zadar.

Eu sunt aici din totdeauna
În Sfântu-Altar spre răsărit,
Bisericile sfinte-s goale,
Creștinii Mei, Creștinii Mei au rătăcit.

Veniți copiii Mei la Mine,
Căci vreau cu voi să locuiesc,
Să vă împac din nou cu Tatăl
Și de păcat, și de păcat să vă feresc.

Și din potirul cinei Mele,
Eu vreau cu toții să gustați,
Veniți copiii Mei la Mine
Și pacea Mea, și pacea Mea să o aflați.

Din fiecare firimitură,
Pe care-n taină o primiți,
Sunt Eu întreg cu toată slava,
Și-aștept spre Mine, și-aștept spre Mine să veniți.