luni, 10 noiembrie 2025
Luni din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.

lecturi: Înţ 1,1-7; Ps 138; Lc 17,1-6

psaltire: P; culoare: alb

Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni. Duhul Domnului umple lumea.
Condu-mă, Doamne, pe calea veşniciei!
Dacă de şapte ori se întoarce la tine, spunând: "Îmi pare rău!", tu să-l ierţi!

Liturghie la alegere, prefaţă comună
Lecţionarul sfinţilor: Sir 39,6-11: Îl va umple cu duhul înţelegerii; Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea; Mt 16,13-19: Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.

Gândul zilei
"Duhul Domnului umple lumea." (Înţ 1,7)
Acest cuvânt al lui Dumnezeu ne ajută să trăim sub privirea sa iubitoare, lăsându-ne ghidaţi de Duhul său. Voi încerca să mă conformez voinţei sale şi să fiu vigilent pentru a nu ceda ispitelor. Cu ajutorul lui, voi şti să trăiesc în Biserică cu credinţă, asemenea unui frate, fără a fi obstacol pentru cineva. Vino, Duhule Sfânt, fă-ne ascultători faţă de tine!

din Calendarul "Cinci pâini de orz"

Lecturile
LECTURA I
Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni. Duhul Domnului umple lumea.
Citire din cartea Înţelepciunii 1,1-7
Iubiţi dreptatea, voi, cei care judecaţi pământul, gândiţi cu bunătate despre Domnul şi căutaţi-l în simplitatea inimii! 2 Căci el se lasă găsit de cei care nu-l pun la încercare şi se dezvăluie celor care cred în el. 3 Gândurile perverse îndepărtează de Dumnezeu, dar puterea pusă la probă îi convinge pe cei nepricepuţi. 4 Căci înţelepciunea nu pătrunde în sufletul care face răul şi nici nu locuieşte în trupul dedat păcatului. 5 Duhul cel sfânt al disciplinei fuge de înşelăciune, stă departe de gândurile neînţelepte şi este îndepărtat când vine nedreptatea. 6 Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni, care nu-l lasă nepedepsit pe cel care spune blasfemie cu buzele lui, căci Dumnezeu este martorul gândurilor sale, supraveghetorul adevărat al inimii şi cel care-i ascultă limba. 7 Duhul Domnului umple lumea, ţine toate împreună şi cunoaşte orice sunet.
Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 138(139),1-3.4-6.7-8.9-10 (R.: 24b)
R.: Condu-mă, Doamne, pe calea veşniciei!


1 Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.


4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti în întregime.
5 Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot înţelege. R.


7 Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor, tu eşti de faţă. R.


9 Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
10 şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine. R.


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)


EVANGHELIA
Dacă de şapte ori se întoarce la tine, spunând: "Îmi pare rău!", tu să-l ierţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,1-6
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Este imposibil să nu vină scandalurile, dar vai celui prin care vine! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi aruncat în mare, decât să scandalizeze chiar şi numai pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi cu voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l! 4 Dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rău!», tu să-l ierţi!" 5 Apostolii i-au spus Domnului: "Măreşte-ne credinţa!" 6 Iar Domnul a spus: "Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta".
Cuvântul Domnului

Supliment
Leon cel Mare (395-461) s-a născut la Etruria şi în anul 440 a fost înălţat pe scaunul lui Petru. A fost un vestitor al cuvântului, ale cărui predici sunt de o mare bogăţie doctrinară, şi un păstor care, pus în faţa ereziilor, a ştiut să definească persoana lui Cristos, Dumnezeu şi om, în termenii adoptaţi apoi de Conciliul din Calcedon (451). Stilul său concis şi bine ritmat se găseşte în multe dintre rugăciunile liturgice conţinute în culegerile oficiale (sacramentarii), dintre care cea mai veche îi poartă numele. Prin intervenţiile sale curajoase, a salvat în două rânduri oraşul Roma de la ruină: din faţa hunilor lui Atila şi a vandalilor lui Genseric. Pe bună dreptate a fost numit "cel Mare".