sâmbătă, 20 septembrie 2025
Sâmbătă din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Martiri din Coreea **

lecturi: 1Tim 6,13-16; Ps 99; Lc 8,4-15

psaltire: P; culoare: roşu

Păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos!
Veniţi înaintea Domnului cu strigăte de veselie!
Ceea ce a căzut în pământ bun sunt cei care păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.

Liturghie la alegere, prefaţă comună
Lecţionarul sfinţilor: Rom 8,31b-39: Nici moartea, nici viaţa nu vor putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu; Ps 114-115: Preţioasă este în ochii Domnului moartea sfinţilor săi; In 12,24-26: Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

Gândul zilei
"Ascultând cuvântul..., îl păstrează." (Lc 8,15)
Isus spune parabola pe care o numim "a semănătorului". Seminţele cad peste tot, dar nu peste tot dau roade. La fel se întâmplă şi cu cuvântul. El rodeşte în viaţa celui care îl păzeşte. Cu siguranţă, vă amintiţi de Maria, mama care păstra totul, cuvinte şi fapte, în inima ei. Chiar şi faptele sunt cuvântul lui Dumnezeu pentru inima noastră.

din Calendarul "Cinci pâini de orz"

Lecturile
LECTURA I
Păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 6,13-16
Preaiubitule, te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu care dă viaţă tuturor şi înaintea lui Cristos Isus care a dat mărturia cea bună în faţa lui Ponţiu Pilat: 14 păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, 15 pe care, la timpul potrivit, o va face cunoscută fericitul şi unicul Stăpânitor, regele regilor şi Domnul domnilor, 16 singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de nepătruns, pe care niciun om nu l-a văzut şi nici nu va putea să-l vadă, căruia să-i fie cinste şi putere veşnică! Amin!
Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),2.3.4.5 (R.: 2c)
R.: Veniţi înaintea Domnului cu strigăte de veselie!


2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie. R.


3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.


4 Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă,
intraţi cu laude în casa lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi numele lui. R.


5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă curată şi generoasă şi aduc roade în răbdare. (Aleluia)


EVANGHELIA
Ceea ce a căzut în pământ bun sunt cei care păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15
În acel timp, pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o parabolă: 5 "Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o. 6 O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o. 8 Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit". După ce a spus acestea, a strigat: "Cine are urechi pentru a asculta să asculte!" 9 Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. 10 El le-a spus: "Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi li se vorbeşte în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă». 11 Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de-a lungul drumului sunt acei care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. 13 Cei de pe piatră sunt acei care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării dau înapoi. 14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească. 15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt acei care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare".
Cuvântul Domnului

Supliment
La începutul secolului al XVII-lea, credinţa creştină a pătruns pentru prima dată în Coreea. O comunitate puternică şi ferventă a fost întemeiată şi condusă numai de laici până în anul 1836, când primii misionari veniţi din Franţa au putut pătrunde acolo pe ascuns. Din această comunitate, în timpul prigoanelor din anii 1839, 1846 şi 1866, au fost martirizaţi 103 credincioşi, dintre care ies în evidenţă primul preot, zelos păstor de suflete, Andrei Kim Taegõn, şi marele apostol laic Paul Chõng Hasang; ceilalţi sunt în majoritate laici, bărbaţi şi femei, căsătoriţi sau nu, bătrâni, tineri şi copii, care, înfruntând chinurile, au sfinţit cu sângele lor preţios de martiri începuturile cu totul excepţionale ale Bisericii din Coreea.