sâmbătă, 28 iunie 2025
Inima Neprihănită a Mariei **
Sf. Irineu, ep. m. înv.

lecturi: Is 61,9-11; Ps 1Sam 2,1.4-5.6-7.8abcd; Lc 2,41-51

psaltire: P; culoare: alb

Mă voi bucura din toată inima în Domnul.
Inima mea se bucură în Dumnezeu mântuitorul meu.
Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei.

Liturghie proprie, prefaţă pentru Sf. Fecioară Maria

Gândul zilei
"Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" (Lc 2,49)
Inima Mariei se goleşte de iubirea maternă, pentru a se umple de iubirea divină. Isus însuşi îi este de ajutor când, copil fiind, rămâne trei zile ascuns de ea ca şi cum ar fi mort. La fel şi iubirea Mariei pentru mine, se preocupă de lucrurile Tatălui.

din Calendarul "Cinci pâini de orz"

Lecturile
LECTURA I
Mă voi bucura din toată inima în Domnul.
Citire din cartea profetului Isaia 61,9-11
Va fi cunoscută între neamuri descendenţa lor şi între popoare, urmaşii lor. Toţi cei care îi vor vedea îi vor recunoaşte: aceştia sunt descendenţa pe care a binecuvântat-o Domnul. 10 Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu; pentru că el m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi m-a învăluit cu mantia dreptăţii, cum îşi pune mirele diadema şi cum se înfrumuseţează mireasa cu podoabele ei. 11 Căci precum pământul face să răsară lăstarii şi o grădină face să crească semănăturile, tot aşa Domnul Dumnezeu va face să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor popoarelor.
Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL
1Sam 2,1.4-5ab.6-7.8abcd (R.: cf. 1a)
R.: Inima mea se bucură în Dumnezeu mântuitorul meu.
1 Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul,
fruntea mi se înalţă datorită lui Dumnezeu.
Mi se deschide larg gura împotriva duşmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea ta. R.


4 Arcul celor puternici a slăbit,
iar cei care se poticneau au fost încinşi cu putere.
5ab Cei sătui s-au închiriat pentru pâine,
iar cei flămânzi nu mai suferă de foame. R.


6 Domnul dă moartea şi tot el aduce la viaţă;
el coboară în Şeol şi tot el scoate de acolo.
7 Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte;
înjoseşte şi înalţă. R.


8abcd El ridică din pulbere pe cel sărac,
înalţă din gunoi pe cel nevoiaş,
ca să stea cu cei mari
şi să moştenească un tron de glorie. R.


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 2,19
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, care păstra cuvântul lui Dumnezeu şi se gândea la el în inima ei. (Aleluia)


EVANGHELIA
Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!" 49 El însă le-a spus: "De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei.
Cuvântul Domnului





Supliment
În Biblie, inima simbolizează viaţa personală a omului, centrul de unde izvorăsc gândurile, dorinţele şi libertatea. Numai Dumnezeu cunoaşte inimile pe care le-a creat pentru a le umple cu prezenţa sa şi a le comunica viaţa sa. În Maria, el a găsit o inimă lipsită de orice egoism, mereu atentă la cuvântul său, dăruită în întregime Duhului Sfânt. El a putut să-i descopere planul său de mântuire şi modul de a coopera la acest plan în titlul de mamă a Mântuitorului. Sărbătoarea pe care Sfântul Ioan Eudes a răspândit-o în secolul al XVII-lea a fost extinsă la toată Biserica de Papa Pius al XII-lea în 1942.