Sf. m. Clement din Ancira; Sf. m. Agatanghel (sec IV).
În timpul săpt Ap și Ev săpt a 17-a dR. Ap Ef 1,22-23.2,1-5; Ev Mc 10,46-52.
Ef 1,22-2,5
Și toate le-a supus sub picioarele Lui și, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce erați morți prin greșealele și prin păcatele voastre, În care ați umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a spiritului care lucrează acum în fiii neascultării, Întru care și noi toți am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului și ale simțurilor și, din fire, eram fiii mâniei ca și ceilalți. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, Pe noi cei ce eram morți prin greșealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteți mântuiți! -
Mc 10,46-52
Și au venit în Ierihon. Și ieșind din Ierihon El, ucenicii Lui și mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului. Și, auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Isuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Isus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Isus. Și l-a întrebat Isus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Iar Isus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și urma lui Isus pe cale.
