Rugăciuni pentru soţi

Rugăciunea căsătoriţilor

Părinte Ceresc, a Cărui îndurare e nemărginită şi iubire de oameni negrăită, din toată inima Îţi mulţumesc pentru acel mare dar al Tău că, în soţul meu (soţia mea), mi-ai dat un sprijin şi ajutor puternic de a putea purta greutăţile vieţii pământeşti. Primeşte, Doamne, această rugăciune ce Ţi-o aduc cu inimă umilită şi suflet smerit pentru soţul meu (soţia mea) de căsătorie. Dăruieşte-i darul ca binecuvântarea ce am primit-o noi de la altarul Tău sfânt să rămână totdeauna cu noi. Apără-l (o) de toate primejdiile trupeşti şi sufleteşti; păstrează şi sporeşte în el (ea) iubirea, încrederea şi stima aceea care e fundamentul fericirii în familie. Dăruieşte-ne ajutorul Tău ceresc, pentru ca nu căutarea averilor pământeşti să o socotim chemarea noastră principală, ci lucrarea mântuirii noastre. Şi dacă bunătatea Ta cerească va binecuvânta cu copii căsătoria noastră, ajută-ne să-i creştem în frica Ta sfântă ca să devină creştini adevăraţi. Iară dacă soţul meu (soţia mea) din nefericire s-ar abate de la calea cea bună, ajută-mi, o, ajută-mi, Părinte îndurat, să-l (să o) readuc la calea cea bună pe care să rămână statornic(ă) până la sfârşit şi, lucrând cu frică şi cu cutremur mântuirea sufletului nostru, să ajungem împreună la fericirea veşnică. Amin.

Pentru copii

Doamne, Dumnezeul nostru, Care, iubindu-i pe oameni, ai aşezat cununia sfântă şi ai zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, Tu Însuţi, Doamne, Care ai binecuvântat căsătoria noastră şi mi-ai dat copii, ajută-mi să-i pot creşte în sfânta frică; să fiu faţă de ei totdeauna cu bunătate şi cu blândeţe, când aceasta e destulă, dar să fiu şi cu asprime, dacă s-ar întâmpla să facă şi ceva rău. Dă-mi harul Tău sfânt ca niciodată să nu fac vreun lucru ce ar putea fi spre sminteala copiilor mei, ci să le dau totdeauna exemplu şi învăţătură bună.

Iar pe fiii noştri binecuvântează-i cu darul Sfântului Tău Spirit, ca să înveţe de timpuriu să împlinească cu frică şi supunere poruncile Tale. Nu cer de la Tine, Doamne, să le dai bunuri lumeşti, ci să-i ajuţi să fie muncitori şi sârguincioşi, ca, în starea aceea în care îi vei aşeza, să-şi poată câştiga cele trebuincioase. Păzeşte inimile lor de pornirile rele, apără nevinovăţia lor de cursele amăgitorilor. Dă-le darul Tău, ca păcatul totdeauna să-l urască din inimă şi cu tărie şi groază să se ferească de el. Fereşte-i de societăţile rele, ca să se însoţească numai cu cei buni. Dacă prevezi, atotştiutorule Doamne, că fiii mei vor deveni răi şi vor fi ruşinea şi ocara oamenilor, mai bine primeşte-i la Tine, înainte de a-şi pierde nevinovăţia. Iar dacă vezi că vor fi membri de cinste ai neamului omenesc şi creştini evlavioşi, păstrează-i, Părinte îndurător, prelungeşte zilele lor şi, dacă vei voi, păstrează şi viaţa mea ca să pot termina creşterea lor. Dar dacă ai hotărât despre mine altceva, nu-mi pierd speranţa, fie voia Ta sfântă, grijii Tale părinteşti îi încredinţez. Numai aceasta o cer de la Tine: să le porţi de grijă totdeauna şi să-i sprijineşti cu darul Tău sfânt, ca mai apoi, în cer, să sporească şi ei ceata aleşilor Tăi; iar când la judecata Ta înfricoşătoare îi vei cere de la mine, să-Ţi pot zice: Doamne, pe care mi i-ai dat, aici sunt şi nici unul din ei nu a pierit. Amin.

Rugăciunea văduvilor

Ocrotitorule al celor părăsiţi, Părinte îndurător al văduvilor şi orfanilor, la Tine îmi ridic glasul neputincios, la Tine caut ajutor şi mângâiere în necazurile ce mă apasă. Căci, vai, lumea e aşa de neîndurătoare şi mai bine-i place să se bucure cu cei ce se bucură decât să se întristeze cu cei mâhniţi şi necăjiţi. Tu însă nu-Ţi întorci faţa de la cei întristaţi şi bunătatea Ta e totdeauna gata să verse balsamul mângâierii în inimile întristate. La Tine îmi ridic suspinele mele, Mângâietorule bun. Mă închin cu umilinţă de fiu voinţei şi hotărârii Tale, că mi-ai dat să gust paharul amar al văduviei; Tu ştii mai bine pentru ce ai luat de la mine sprijinul şi reazemul puternic ce l-am avut în adormitul (a) şi neuitatul (a) meu soţ (soţie). Poate că inima mea ai voit să o abaţi cu aceasta de la cele pământeşti de care mă alipeam prea tare, poate ai voit să mă faci atent să îngrijesc mai bine de mântuirea sufletului meu, de care în starea fericirii uitasem. Dar fie voia Ta sfântă; nu cârtesc împotriva hotărârii Tale înalte, numai Te rog sprijineşte-mă să pot suporta sarcinile grele, necazurile amare ale văduviei. Întăreşte sufletul meu în faţa ispitelor vicleanului amăgitor; păstrează renumele meu bun şi fereşte-l de limbile rele; ajută-mă să aflu plăcere în retragere şi singurătate şi în împlinirea sârguincioasă a datorinţelor pe care le am de împlinit în cercul meu restrâns şi modest şi mai cu seamă în conversaţia cu Tine, Părinte al îndurărilor, în rugăciune. Îngrijirii Tale părinteşti îi încredinţez pe orfanii mei, spre a căror creştere trebuie să depun de-acum îndoite sforţări, suplineşte neputinţa mea, ajută slăbiciunea mea; ca să mă închin şi să laud preacinstitul Tău Nume, al Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

după "Carte de rugăciuni", 1996