Psalmi

Câţiva psalmi mai des folosiţi în rugăciune.

Psalmul 6

Doamne, nu întru mânia ta să mă dojeneşti: nici întru urgia ta să mă pedepseşti. Ai milă de mine, Doamue, că neputincios sunt: vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, Şi sufletul meu s-a tulburat foarte; şi tu, Doamne, până când?

Întoarce-te, Doamne, scapă sufletul meu: mântueşte-mă, pentru mila ta. Că nu cei morţi îşi vor aduce aminte de tine: în iad cine te va mărturisi pe tine?

Ostenit-am întru suspinul meu! Spăla-voi în toate nopţile patul meu: cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu: îmbătrânit-am, între atâţia duşmani ai mei.

Duceţi-vă de la mine toţi, cei ce lucraţi fărădelegea: că a ascultat Domnul glasul plângerii mele, Auzit-a Domnul cererea mea: Domnul rugăciunea mea a primit-o. Să fie ruşinaţi şi să se tulbure toţi duşmanii mei: să fie întorşi înapoi şi foarte să se ruşineze, fără întârziere.

Psalmul 12

Până când, Doamne, vei uita cu totul de mine? până când vei întoarce de către mine faţa ta? Până când voiu avea griji în sufletul meu: dureri în inima mea, ziua şi noaptea? Până când se va înălţa duşmanul meu asupra mea? Caută spre mine, ascultă-mă, Doamne Dumnezeul meu.

Luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm spre moarte: ca nu cumva să zică duşmanul meu: biruit-am asupra lui. Cei ce mă necăjesc, se vor bucura, de mă voi clătina: iar eu întru mila ta am nădăjduit. Bucura-se-va inima mea de mântuirea ta: cânta-voi Domnului, celui ce bine a făcut mie, şi voi cânta numele Domnului celui preaînalt.

Psalmul 30

Întru tine, Doamne, am sperat, să nu fiu ruşinat în veac: întru dreptatea ta, scapă-mă şi mă scoate. Pleacă spre mine urechea ta: grăbeşte, de mă scoate. Fii mie Dumnezeu ocrotitor şi casă de scăpare, ca să mă mântueşti. Ca sprijinitorul meu şi scăparea mea tu esti, şi pentru numele tău ma vei povăţui, şi mă vei hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta, care au ascuns-o dinaintea mea: că tu, Doamne, eşti ocrotitorul meu.

În mânile tale voi încredinţa sufletul meu: răscumpăra-mă-vei, Doamne, Dumnezeule al adevărului. Urît-ai pe cei ce cu deadinsul păzesc înzadar deşertăciuni: iar eu întru Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voiu şi mă voiu veseli de mila ta: că ai căutat spre smerenia mea. Mântuit-ai din strâmtoare sufletul meu, şi nu m-ai dat în mâinile duşmanilor: oprit-ai în loc larg picioarele mele.

Ai milă de mine, Doamne, că strâmtorat sunt: tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, sufletul meu, şi pântecele meu. Că s-a sfârşit în durere viaţa mea, şi anii mei, în suspine. Slăbit-a de sărăcie puterea mea, şi oasele mele s-au tulburat. Faţă de toţi duşmanii mei făcutu-m-am ocară, şi vecinilor mei, foarte, şi groază cunoscuţilor mei: cei ce ma vedeau, afară au fugit de mine.

Uitării am fost dat, ca şi un mort, făcutu-m-am ca un vas netrebnic. Că am auzit învinuirile multora care locuiesc împrejur: când se adunau împreună asupra mea, ca să iea sufletul meu s-au sfătuit. Iară eu întru tine, Doamne, am nădăjduit: Zis-am: Tu eşti Dumnezeul meu, în mâinile tale e soarta mea.

Scapă-mă din mâna duşmanilor mei, şi de cei ce mă prigonesc: arată faţa ta peste robul tău, mântueşte-mă întru mila ta. Doamne, să nu fiu ruşinat, că te-am chemat pe tine: să fie ruşinaţi cei necucernici, şi să se coboare în iad. Mute să fie buzele cele viclene: cari asupra celui drept grăiesc fărădelege, cu trufie şi cu dispreţ.

Cât este de multă mulţimea bunătăţii tale, Doamne! care o păstrezi, celor ce se tem de tine! Doveditu-o-ai celor ce nădăjduesc întru tine: înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-vei pe dânşii întru ascunsul feţei tale: dinaintea tulburării oamenilor, adăposti-vei pe ei în cort, departe de împotrivirea limbilor. Binecuvântat fie Domnul! că minunată a aratat mila sa, în cetate înprejmuită. Iară eu, întru spaima mea, zis-am: lepădat sunt de la faţa ochilor tăi. Pentru aceasta ai ascultat, Doamne, glasul rugăciunii mele, când am strigat către tine.

Iubiţi pe Domnul, toţi cuvioşii lui: că adevărurile caută Domnul şi răsplăteşte celor peste măsura mândri. Îmbărbătaţi-vă, şi să se întărească inima voastră: toţi cei ce nădăjduiţi întru Domnul.

Psalmul 31

Fericiţi, cărora s-au iertat fărădelegile, şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici este în gura lui viclenie.

Fiind-că am tăcut, înbătrânitu-s-au oasele mele de strigarea mea, ziua întreagă. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna ta; întorsu-m-am întru suferinţă, când s-a înfipt mie spinul.

Fărădelegea mea am recunoscut-o, şi păcatul meu nu l-am acoperit. Zis-am: Spune-voi împotriva mea fărădelegea mea Domnului, şi tu ai iertat necucernicia inimii mele.

Pentru acest lucru se va ruga către tine tot omul cuvios, la vreme binevenită. Ci în potop de ape multe către dânsul nu se vor apropia. Tu eşti mie scăpare de necazul, ce mă cuprinde; bucuria mea eşti, mântueşte-mă de cei ce m-au înconjurat.

Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta în calea aceasta, în care vei merge: îndrepta-voi spre tine ochii mei. Nu fiţi asemenea calului şi catârului, care nu au pricepere!
Cu zăbală şi cu frâu fălcile lor vei strânge: ale celor ce nu se apropie către tine.

Multe sunt loviturile celui păcătos: iar pe cel ce nădăjdueşte întru Domnul, mila-l va înconjura. Veseliţi-vă întru Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor: şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia ta să nu mă mustri, nici cu urgia ta să mă cerţi. Că săgeţile tale m-au lovit, şi ai apăsat peste mine mâna ta. Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei tale: nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.

Că fărădelegile mele au covârşit capul meu: ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea. Împuţitu-s-au, şi putrezit-au rănile mele, din cauza nebuniei mele. Chinuit sunt, şi m-am gârbovit până în sfârşit; ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.

Că şalele mele s-au umplut de putrejune, şi nu este sănătate în trupul meu. Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte: răcnit-am, de suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea ta e toată dorinţa mea, şi suspinul meu dinaintea ta nu s-a ascuns.

Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a virtutea mea: şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat, şi s-au oprit, şi cei mai de aproape ai mei departe au stătut. Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni, şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.

Iară eu, ca un surd, nu auzeam: şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude, şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns. Că întru tine, Doamne, am nădăjduit: tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.

Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit. Că eu la lovituri mă aştept, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea o voi mărturisi, şi nemângăiat sunt pentru păcatul meu. Iară duşmanii mei trăiesc, şi s-au întărit mai mult decât mine: şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.

Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau: pentru că eu căutam bunătatea. Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu: nu te depărta de mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu curăţeşte-mă. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ţie unuia am greşit, şi ce este rău înaintea Ta am făcut: Ca să te arăţi drept întru cuvintele tale, şi biruitor să ieşi, când te vor judeca. Că iată întru fărădelegi am fost conceput, şi în păcate m-a născut maica mea!

Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale le-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, si mă voi curăţi: spăla-mă-vei, şi mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie: bucura-se-vor oasele cele umilite.

Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Spiritul tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale, şi cei păcătoşi la Tine se vor întoarce. Mântuieşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, aş fi adus: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfă lui Dumnezeu: spirit umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu va urgisi.

Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea ta Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine plăcute-ţi vor fi jertfa de dreptate, prinosul şi arderile de tot: atunci vor aduce pe altarul Tău viţei.

Psalmul 64

Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, şi juruinţă se va împlini ţie, în Ierusalim. Ascultă rugăciunea mea: la tine tot trupul va veni.

Cuvintele celor fărădelege ne-au biruit, şi păgânătăţile noastre tu le vei ierta. Fericit este, pe care l-ai ales şi l-ai primit: locui-va în curţile tale. Sătura-ne-vom cu bunătăţile casei tale: sfânt este lăcaşul tău, minunat întru dreptate.

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor de pe mare departe, Cel ce întemeiezi munţii întru tăria ta, cel ce eşti încins cu putere, Cel ce răscoleşti adâncul mării; răsunetul valurilor ei cine îl va potoli?

Cutremura-se-vor neamurile, şi se vor umplea de spaimă locuitorii marginilor, de semnele tale; ieşirile dimineţii şi ale serii tu le vei veseli.

Cercetat-ai pământul, şi i-ai dat umezeală: sporit-ai bogăţia lui. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape, gătit-ai nutremânt lor: căci aşa este rânduiala. Brazdele lui adapă-le, înmulţeşte seminţele lui: întru picurii lui veseli-se-va tot ceea ce răsare.

Bine vei cuvânta cununa anului bunătăţii tale, şi câmpiile tale se vor umplea de grăsime. Îngrăşa-se-vor colinele deşertului, şi cu veselie dealurile se vor încinge. Acoperitu-s-au coastele cu turme de oi, şi văile rodesc grâu din belşug. Striga-vor toate, şi vor cânta.

Psalmul 65

Strigaţi Domnului, tot pământul! Cântaţi numelui lui, daţi mărire laudei lui. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât de înfricoşătoare sunt lucrurile tale! întru mulţimea puterii tale amăgi-se-vor duşmanii tăi. Tot pământul să se închine ţie, şi să cânte ţie, să cânte numelui tău, Preaînalte.

Veniţi, şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu: cât este de înfricoşător în hotărîri, mai mult decât fiii oamenilor. Cel ce schimbă marea în uscat: prin albia râului vor trece cu piciorul. Atunci ne vom bucura de dânsul, de cel ce stăpâneşte cu puterea sa veacurile. Ochii lui asupra neamurilor privesc: cei răsvrătiţi să nu se înalţe întru inima lor.

Binecuvântaţi, neamuri, pe Dumnezeul nostru, cu glas mare vestiţi lauda lui! A celui ce a păzit sufletul meu spre viaţă, şi n-a dat spre poticnire picioarele mele.

Că ne-ai cercat pe noi, Dumnezeule: foc ne-ai lămurit, precum se lămureşte argintul. Băgatu-ne-ai pe noi în cursă, pus-ai necazuri pe umărul nostru, ridicat-ai oameni peste capetele noastre. Trecut-am prin foc şi prin apă, şi ne-ai scos pe noi, spre odihnă.

Intra-voiu în casa ta cu arderi de tot, implini-voi ţie juruinţele mele, pe cari le-au rostit buzele mele, şi le-a grăit gura mea, în necazul meu. Arderi de tot pline cu măduvă voi aduce ţie, cu tămâie şi cu berbeci: aduce-voiu ţie boi şi ţapi.

Veniţi, de auziţi, toţi câţi vă temeţi de Dumnezeu, şi voiu spune vouă, câte a făcut sufletului meu. Către dânsul cu gura mea am strigat, şi l-am preaînălţat cu limba mea. Nedreptate de aş fi căutat în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu: luat-a aminte la glasul cererii mele. Binecuvântat fie Dumnezeu, cel ce n-a lepădat rugăciunea mea, şi mila lui, de la mine.

Psalmul 66

Dumnezeule, fii nouă milostiv, şi ne binecuvintează, luminează faţa ta peste noi, şi ne milueşte, Ca să se cunoască pe pământ calea ta, întru toate neamurile, mântuirea ta.

Preamărească-te pe tine popoarele, Dumnezeule, preamărească-te pe tine popoarele toate. Să se bucure şi să se veselească neamurile: că vei judeca popoarele întru dreptate, şi neamurile pe pământ vei povăţui. Preamărească-te pe tine popoarele, Dumnezeule, preamărească-te pe tine popoarele toate.

Pământul şi-a dat roada sa: binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule; şi să se teamă de dânsul toate marginile pământului.

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte: Doamne, ca să-mi ajuţi mie, grăbeşte. Să fie ruşinaţi, şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu. Să fie întorşi înapoi, şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Să fie întorşi de grabă, ruşinându-se, cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine!

Să se bucure şi să se veselească de tine toţi, cei ce te caută pe Tine, Dumnezeule: şi să zică pururea, cei ce iubesc mântuirea ta: Mărit fie Domnul! Iară eu sărac sunt şi lipsit: Dumnezeule, ajută-mi. Ajutorul meu şi mântuitorul meu eşti tu: Doamne, nu întârzia.

Psalmul 101

Doamne, ascultă rugăciunea mea, şi strigarea mea la tine să vină. Să nu întorci faţa ta de la mine: ori în ce zi mă vor necăji, pleacă spre mine urechea ta. Ori în ce zi te voi chema, de grabă auzi-mă.

Că zilele mele s-au petrecut ca fumul, şi oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Călcat am fost ca iarba, şi s-a uscat inima mea: că mi-am uitat a mânca pâinea mea. De glasul suspinului meu s-a lipit osul meu de carnea mea.

Asemănatu-m-am pelicanului de pustie: făcutu-m-am ca o bufniţă în loc nelocuit. Fără de somn sunt, şi m-am făcut ca o pasere singuratică pe casă. Toată ziua m-au ocărît duşmanii mei: şi cei ce mă lăudau, asupra mea au jurat. Că cenuşe în loc de pâine am mâncat: şi băutura mea cu plâns am amestecat-o, Pentru urgia ta şi mânia ta; că m-ai înălţat şi m-ai aruncat la pământ. Zilele mele ca umbra s-au plecat: şi eu ca iarba m-am uscat. lară tu, Doamne, în veac rămâi: şi pomenirea ta este în neam şi neam.

Sculându-te, vei avea milă de Sion: că timpul este a te milostivi spre el, că a sosit timpul. Că bine au plăcut robilor tăi zidurile lui: şi de ţărâna lui le va fi milă. Şi se vor teme neamurile de numele tău, Doamne: şi toţi împăraţii pământului, de gloria ta. Că va rezidi Domnul Sionul: şi se va arăta în mărirea sa. Căutat-a spre rugăciunea celor umiliţi: şi n-a dispreţuit cererea lor.

Să se scrie aceasta pentru alt neam: şi poporul ce se zideşte, va lăuda pe Domnul. Că a privit din înălţimea sa cea sfântă: Domnul din cer spre pământ a căutat, Ca să audă suspinul celor legaţi: ca să deslege pe fiii celor rânduiţi spre moarte, Ca să se vestească în Sion numele Domnului, şi lauda lui în lerusalim, Când se vor aduna acolo popoarele împreună: şi împăraţii, ca să slujască Domnului.

Grăit-a lui, în calea puterii lui: Puţinătatea zilelor mele spune-mi-o! Nu mă lua pe mine la jumătatea zilelor mele: anii tăi sunt în neam de neam. La început tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat: şi cerurile sunt lucrurile mâinilor tale. Acelea vor pieri, iară tu vei rămânea: şi toate ca un veşmânt se vor învechi, Şi ca o haină le vei întoarce, şi se vor schimba: iară tu acelaşi eşti, şi anii tăi nu vor avea sfârşit.

Fiii robilor tăi vor avea adăpost: şi sămânţa lor în veac se va îndrepta.

Psalmul 116

Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-l, toate popoarele. Că s-a întărit mila lui peste noi, şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Psalmul 120

Ridicat-am ochii mei la munţi; de unde va veni ajutorul meu? Ajutorul meu de la Domnul, cel ce a făcut cerul şi pământul!

Să nu se poticnească piciorul tău, nici să dormiteze cel ce le păzeşte. lată, nu va dormita, nici va adormi, cel ce păzeşte pe Israil.

Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperemânt ţie, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna, noaptea.

Domnul te va păzi de tot răul, păzi-va sufletul tău Domnul. Domnul va păzi intrarea ta, şi ieşirea ta, de acum, şi până în veac.

Psalmul 129

Dintru adâncuri am strigat către tine, Doamne! Doamne ascultă glasul meu. Fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii mele.

De te vei uita la fărădelegi, Doamne: Doamne, cine va suferi? că la tine este îndurarea: Pentru numele tău te-am aşteptat, Doamne. Aşteptat-a sufletul meu cuvântul tău: sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Din straja dimineţii până în noapte: din straja dimineţii să spereze Israel întru Domnul. Că la Domnul este mila, şi multă mântuire la el: şi el va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Psalmul 133

Iată acum binecuvântaţi pe Domnul, toţi slujitorii Domnului.

Cei ce aţi rămas în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Înălţaţi toată noaptea mâinile voastre spre cele sfinte, şi binecuvântaţi pe Domnul.

Să te binecuvinteze Domnul din Sion, cel ce a făcut cerul şi pământul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău: căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.

Că a prigonit duşmanul sufletul meu: smerit-a până la pământ viaţa mea. Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului: nesimţitor s-a făcut întru mine spiritul meu, întru mine s-a tulburat inima mea.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, gânditu-m-am la toate lucrurile Tale: la faptele mâinilor Tale am cugetat. Întins-am spre Tine mâinile mele: sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.

De grabă auzi-mă, Doamne: slăbit-a spiritul meu. Să nu întorci faţa Ta de către mine: şi voi fi asemenea celor ce se coboară în groapă. Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta: că întru Tine am nădăjduit.

Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge: că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne: la Tine am găsit scăpare. Învaţă-mă, să fac voia Ta: că Tu eşti Dumnezeul meu.

Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept: pentru Numele Tău, Doamne, mă vei via. Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu, şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei. Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu: căci robul tău sunt eu.