Canonul Îngerului Păzitor

Canon de rugăciune
către Îngerul păzitor al vieții omului
Facerea lui Ioan Monahul Mavropodul

Cântarea I

Vers 8. Irmos

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, a strigat: Răscumpărătorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Pe tine păzitorul cel neadormit al sufletului meu, și apărătorul și povățuitorul vieții mele, pe care l-am primit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule Îngere al lui Dumnezeu cel atotținător.

Vrând ca toți muritorii să se mântuiască, Cuvinte, pus-ai pe sfinții Îngeri povățuitori și luminători oamenilor: ca să ne povățuiască spre frica Ta.

De noapte întunecată fiind cuprins, și cu negura deasă a patimilor fiind acoperit, cu lumina pocăinței luminează-mă, povățuitorule și folositorule al meu.

Noian de noroi și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, despărțind de Dumnezeu mintea mea: pe care fă-l să se usuce, sprijinitorule al meu.

A Născătoarei de Dumnezeu

Tu, Doamnă, ești liniștea și limanul celor învăluiți în marea păcatelor; pentru aceasta, la a ta adăpostire alerg, fiind cuprins de viforul multor feluri de patimi.

Cântarea III

Irmos

Doamne făcătorule al celor deasupra bolții cerești și întemeietorule al Bisericii, Tu mă întărește întru iubirea Ta, că Tu ești culmea doririlor și întărirea credincioșilor, Unule iubitorule de oameni.

Ființa avându-mi-o din amestec de țărână, de pământ și de lut, cu adevărat, de pământ m-am lipit; ci, sprijinitorule al meu, povățuitorule al meu și apărătorule, întoarce dorul meu, spre cele cerești.

Noaptea și ziua, cu faptele mele cele rele te amărăsc, și te întristez, și te întărât, și te strâmtoresc pe tine, apărătorul meu, cel ce nu voiești, să stai departe.

Supus sunt întristării și mâhnirii, că nepocăit și neîndreptat petrec; pentru aceasta dăruiește-mi, să mă pocăiesc cu adevărat, și să te îmbucur pe tine, păzitorul meu.

Cel ce nevăzut vezi fața lui Dumnezeu, cel ce șade în ceruri, și cu înțelegere privește spre pământ, și-l face, de se cutremură: roagă-l, să mă mântuiască, sfinte Înger.

A Născătoarei de Dumnezeu

Minte și cuget și cuvânt, dar de la Dumnezeu am primit: ca pe Stăpânul cunoscând, cu fapte bune să-l cinstesc; iar eu cu patimi darul disprețuind, pe Dătătorul l-am defăimat. Doamnă, mântuiește-mă.

Sedealna. Vers 4

Păzitorule al sufletului și al trupului meu, cel ce ești ales mie de la Dumnezeu, dumnezeiescule Îngere, urmând lui Dumnezeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile ticălosului meu suflet; scapă-mă de cursele cele multe ale vicleanului, și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca la judecată să-mi dea iertare.

Cântarea IV

Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești și puterea mea, Tu ești Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, cel ce n-ai părăsit sânurile părintești, și a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu proorocul Avvacum strig Ție: Mărire puterii Tale, iubitorule de oameni.

Neaducându-mi aminte de înfricoșătoarea judecată, la care am, Mântuitorule, să mă înfățișez, și să dau răspuns pentru tot lucrul și cuvântul, nici cugetându-mă la moartea cea fără de veste, de tot neîndreptat petrec. Povățuitorule al meu, nu mă părăsi.

Cu dinadinsul toate răutățile le-am săvârșit din tinerețe, și nu am încetat a te amărî pe tine, apărătorul meu, cu cuvinte și fapte fărădelege; dar nu te mânia, ci mai așteaptă, înțelepțindu-mă, luminându-mă, și întărindu-mă.

Urmând îndelungă răbdarea Cuvântului lui Dumnezeu, care a venit să cheme la pocăință pe toți păcătoșii, și care primește îndreptarea cea de bună voie, nefăcând nici o silă, ai și tu, povățuitorul meu, cu mine, îndelungă răbdare.

Departe de Dumnezeu m-a aruncat păcatul, pe mine netrebnicul și nevrednicul serv; dar Stăpânul meu Isus cu îndurare m-a primit, și m-a făcut casnic al Său; iar eu lepădând un astfel de har al Lui, te întristez și pe tine, dumnezeiescule Înger.

A Născătoarei de Dumnezeu

Cu adevărat Domnul a împărățit cu împărăția, care nu cade; și s-a îmbrăcat, precum zice psalmistul, din tine, Maica lui Dumnezeu, cu preafrumoasă bunăcuviință: cu trupul cel sfânt, cu care a luat moarte, și a surpat împărăția ei.

Cântarea V

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumina cea neapusă, și m-a acoperit întunericul, pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Pe tine câștigându-te păzitor, sfinte Înger și Împreună vorbitor, împreună însoțitor, împreună călător, împreună petrecător, cele de mântuire pururea înainte punându-mi-le: ce fel de iertare voi primi eu nepriceputul?

Cu multă îndrăzneală stând înaintea scaunului Atotținătorului, și săltând în jurul Împăratului făpturii, roagă-te, ajutătorul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.

Chinurile și pedepsele, care mă așteaptă, mai înainte văzându-le, și împietrirea mea, și nesimțirea și orbirea, cu milă suspini, te tânguiești și te întristezi, plin fiind de mâhnire, ocrotitorule al meu.

Nici timp de o oră, și nici de o clipită, sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, binefăcătorul și păzitorul meu, să te bucuri de mine, să te veselești și să salți, în păcate pururea fiind cufundat.

A Născătoarei de Dumnezeu

Prunc nou s-a arătat cel necuprins cu mintea, din tine, ceea ce ești cu totul fără de prihană; care cu măsură a pus pădurile, și munții cu cumpăna cunoștinței, cel ce numără mulțimea stelelor și picăturile de rouă, și schimbă suflarea vânturilor.

Cântarea VI

Rugăciunea voi vărsa-o către Domnul și Lui voi spune necazurile mele: că de rele s-a umplut sufletul meu, și viața mea de iad s-a apropiat; și mă rog ca Iona: Din stricăciune scoate-mă, Dumnezeule.

Păzindu-mă și stând gata împrejurul meu, și întorcând năvălirile dracilor, și sălbaticele lor porniri cele asupra mea, totdeauna respingând, nu mă lăsa, păzitorule al meu; că pe tine te am călduros sprijinitor.

Cel ce ești mir preascump și cu bună mireasmă, nu te scârbi de necurăția mea, nu te depărta cu totul de mine, ci fii mie pururea păzitor de aproape; că și soarele, trecând prin locuri necurate, nu se murdărește.

Pe cel ce a acoperit de ape, prin cuvânt, cele mai înalte ale Sale, roagă-l, apărătorule al meu, ca să-mi dea dar de a izvorî picături curgătoare de lacrimi; ca cu acelea să se curățească inima mea, și să vadă pe Dumnezeu.

Netrupește, ca cel ce ești curat și fără de trup, stând înaintea celui curat și netrupesc, și având către dânsul multă îndrăzneală și prietenie, pe acela roagă-l cu de-adinsul, să dăruiască sufletului meu mântuire.

Înfruntare și rușine să acopere fețele cele întunecate, de rușine și urâte ale dușmanilor, când sufletul meu cel umilit se va despărți de trup; să-l acoperi, povățuitorule, cu aripile tale cele luminate și preasfințite.

A Născătoarei de Dumnezeu

Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții Îngeri, mai presus de Heruvimi și Serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoare, mai presus decât pofta cea pământească și trupească arată-o: ridicându-o de la pământ, către dragostea cea cerească.

Condac. Vers 2

Slujitorule al lui Dumnezeu, și păzitorule al meu preabune, rămâi pururea împreună cu mine păcătosul, scăpându-mă de toată facerea de rău a diavolilor, și povățuindu-mă la cărările cele dumnezeiești, care îmi câștigă viața cea nestricăcioasă.

Cântarea VII

Tinerii cei ce din Iudeea au ajuns oarecând în Babilon, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Miile de tâlhari nevăzuți, care stau împrejur împotriva mea, și caută să tragă și să răpească sufletul meu, nu înceta a le alunga, cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorule al meu.

Când va vrea să mă judece Judecătorul și Dumnezeul meu, și să mă osândească, pe mine cel osândit de conștiință, mai înainte de judecata aceea, nu-ți uita de robul tău, povățuitorule al meu.

Materia avându-o de mamă, și tina de tată, și de strămoș țărâna, prin înrudirea cu acestea neîncetat la pământ caut; dă-mi, ajutorule al meu, ca fără frică să mă uit vre-o dată și în sus, la frumusețea cerului.

Cel ce ești împodobit cu frumusețe, și dulce și plăcut, minte ca soarele strălucitoare, luminat să-mi stai întru ajutor, cu față zâmbitoare, cu privire veselă; când voi fi luat de pe pământ, povățuitorule al meu.

Pentru îndurările milei, pentru nemărginita iubire de oameni, acopere-mă, păzitorule al meu, cu acoperemântul aripilor tale, când voi ieși din trup: ca să nu văd fețele cele urâte ale dracilor.

A Născătoarei de Dumnezeu

Ceea ce ești poartă cerească, ușă de mântuire, scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu s-a coborât, și om s-a suit: cu îndurările tale, Curată, de Împărăția cerurilor învrednicește pe robul tău.

Cântarea VIII

Tiranul Haldeilor de șapte ori a ars nebunește cuptorul, pentru cei ce cinsteau pe Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia mântuiți de o mai mare putere, a strigat: Tineri, binecuvântați! Preoți, lăudați! Popoare, preaînălțati pe Făcătorul și Mântuitorul, întru toți vecii.

După Dumnezeu, pe tine te-am primit de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător, preasfinte Îngere; pentru aceasta nu înceta, rogu-mă, a mă îndrepta, a mă sfătui și a mă învăța, să fac cele cuvenite, și a-mi lumina mintea, până ce mă vei înfățișa mântuit înaintea lui Cristos.

Când se vor pune scaunele, și cărțile se vor deschide, și cel Vechi de zile va ședea, și oamenii se vor judeca, și Îngerii vor sta înainte, și pământul se va clăti, și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura: atunci arată mie iubirea ta de oameni, și mă scapă de gheenă, pe Cristos îmblânzindu-l.

Acum, ca niște albine fagurul, nevăzut mă încunjură urâtorii de Dumnezeu, și pierzătorii diavoli; ca niște zburătoare mâncătoare de carne, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi viclene, și ca sugătoare de sânge, împrejurul meu zboară: acopere-mă, păzitorule al meu, precum vulturul își acopere puii săi.

Dă-mi izvoare de lacrimi, să curgă neîncetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până la picioare: ca îmbrăcându-mă în haina cea mai albă decât zăpada, a pocăinței, să intru în dumnezeiască cămara de nuntă, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Biserică a lui Cristos fiind inima mea, prin patimi petrecere de porci înțelegători o am făcut; ci mă întărește, ajutătorule al sufletului meu, ca să o curățesc, să o tămâiez cu miresme, și să o stropesc cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși biserică bineplăcută a lui Cristos.

Povățuitorule și păzitorule al meu, și folositorule și mântuitorule al meu, îngrijitorule al ticălosului meu suflet, când mă va scula din pământ la judecată înfricoșătorul sunet al trâmbiței, atunci aproape de mine să stai, blând și voios, cu nădejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

A Născătoarei de Dumnezeu

Cu prisos de bunătate în dar mă miluiește, ceea ce ai născut pe izvorul milostivirii; că nu am ce să-ți aduc ție vrednic de milă: că de cele bune ale mele nici cum nu ai trebuință, ceea ce ai conceput negrăit pe dătătorul de bine și Mântuitorul lumii, ceea ce ești plină de dar.

Cântarea IX

Să se înfricoșeze tot auzul de umilirea cea nespusă a lui Dumnezeu: cum cel Preaînalt de bună voie s-a coborât și a luat trup, din pântece fecioresc om făcându-se; pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană credincioșii o mărim.

De-a dreapta sufletului meu celui întinat să te văd stând, luminat și blând, pe tine sprijinitorul și folositorul meu, când cu anevoie mă va părăsi sufletul meu, și pe crunții mei dușmani, care caută să mă apuce, alungându-i.

Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, care împlinești vrerile lui cele dumnezeiești, multă îndrăzneală ai către dânsul, sfinte îngere; pentru aceasta cu căldură roagă-l pentru mine, ca prin tine mântuindu-mă, să laud folosința și acoperemântul tău.

În toată viața mea, întru multă deșertăciune alergând, de sfârșit m-am apropiat, și te rog, păzitorule al meu: Fii mie ajutător și apărător nebiruit, când voi trece vămile stăpânitorului lumii celui cumplit.

Greșelile minții mele, tulburările, ticăloșiile, netrebniciile, și firea rușinoasă a cugetelor necurate și spurcate nu înceta, ajutătorule al meu, a le întoarce în simțăminte frumoase și cugete bune, roditoare de fierbinte înfrângere.

Isuse unule născut, preabunule, biruiește cu milostivirea Ta fără de numărul și mare mulțimea răutăților mele, prin rugăciunile cele dumnezeiești ale slujitorului Tău celui netrupesc, pe care, ca un iubitor de oameni, din pruncie l-ai pus mie păzitor.

Toată nădejdea mântuirii mele, după Dumnezeu întru tine am pus-o, păzitorule, purtătorule de grijă și sprijinitorule al meu; fă rugăciune obștească către Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători și împreună ajutători cetelor Îngerilor.

A Născătoarei de Dumnezeu

Înalță cornul credincioșilor, și surpă întărâtările păgânilor, Născătoare de Dumnezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, în care numele tău cel mult preamărit se laudă cu credință și se preamărește.

Stihiri asemeni. Vers 2

Îngere al lui Dumnezeu, cel ce stai nemijlocit înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru robul tău.

Ca cel ce ai primit putere de la Dumnezeu de a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperemântul aripilor tale, a-l acoperi de-a pururea.

Mulțumită lui Isus, celui ce te-a dat mie mare păzitor al sufletului meu, și armă asupra dușmanilor mei, cinstite Îngere al lui Dumnezeu.

Învrednicește-mă și pe mine, să dobândesc Împărăția lui Dumnezeu celui preaînalt: ca împreună cu tine să strig cântarea cea întreit sfântă.

A doua lumină tu ești după Dumnezeu, păzitorule al meu; nu înceta a-mi ajuta, ca să văd și eu lumina Dumnezeirii celei cu trei străluciri.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Spiritului Sfânt.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu

Doamna Îngerilor și a muritorilor, Născătoare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău, pentru mine robul tău.

Rugăciune

către îngerul păzitor al vieții omului

Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea netrebnicului meu suflet, și a vieții mele celei ticăloase, nu mă părăsit pe mine păcătosul, nici nu te îndepărta de la mine, pentru neînfrânarea mea; nu da loc diavolului celui rău, ca să-și supună cu silnicie acest trup muritor al meu; ține-mă de mâna mea cea slabă și neputincioasă, și mă povățuiește la calea mântuirii. Așa, sfinte Îngere al lui Dumnezeu, păzitorule și acoperitorule al sufletului meu cel netrebnic și al trupului, iartă-mi toate, cu câte te-am întristat în toate zilele vieții mele, și ori ce am păcătuit astăzi. Acopere-mă în această noapte, și mă păzește de ori ce ispită a potrivnicului, ca să nu mâniez nici cu un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească în frica Sa, și vrednic să mă facă pe mine robul de bunătatea Sa. Amin.

Sursa: „Orologhion”, 1992.