Canonul Îngerului Păzitor

Canon de rugăciune
către Îngerul păzitor al vieţii omului
Facerea lui Ioan Monahul Mavropodul

Cântarea I

Vers 8. Irmos

Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, a strigat: Răscumpărătorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Pe tine păzitorul cel neadormit al sufletului meu, şi apărătorul şi povăţuitorul vieţii mele, pe care l-am primit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule Îngere al lui Dumnezeu cel atotţinător.

Vrând ca toţi muritorii să se mântuiască, Cuvinte, pus-ai pe sfinţii Îngeri povăţuitori şi luminători oamenilor: ca să ne povăţuiască spre frica Ta.

De noapte întunecată fiind cuprins, şi cu negura deasă a patimilor fiind acoperit, cu lumina pocăinţei luminează-mă, povăţuitorule şi folositorule al meu.

Noian de noroi şi întuneric de gânduri ruşinoase întru mine izvorăsc, despărţind de Dumnezeu mintea mea: pe care fă-l să se usuce, sprijinitorule al meu.

A Născătoarei de Dumnezeu

Tu, Doamnă, eşti liniştea şi limanul celor învăluiţi în marea păcatelor; pentru aceasta, la a ta adăpostire alerg, fiind cuprins de viforul multor feluri de patimi.

Cântarea III

Irmos

Doamne făcătorule al celor deasupra bolţii cereşti şi întemeietorule al Bisericii, Tu mă întăreşte întru iubirea Ta, că Tu eşti culmea doririlor şi întărirea credincioşilor, Unule iubitorule de oameni.

Fiinţa avându-mi-o din amestec de ţărână, de pământ şi de lut, cu adevărat, de pământ m-am lipit; ci, sprijinitorule al meu, povăţuitorule al meu şi apărătorule, întoarce dorul meu, spre cele cereşti.

Noaptea şi ziua, cu faptele mele cele rele te amărăsc, şi te întristez, şi te întărât, şi te strâmtoresc pe tine, apărătorul meu, cel ce nu voieşti, să stai departe.

Supus sunt întristării şi mâhnirii, că nepocăit şi neîndreptat petrec; pentru aceasta dăruieşte-mi, să mă pocăiesc cu adevărat, şi să te îmbucur pe tine, păzitorul meu.

Cel ce nevăzut vezi faţa lui Dumnezeu, cel ce şade în ceruri, şi cu înţelegere priveşte spre pământ, şi-l face, de se cutremură: roagă-l, să mă mântuiască, sfinte Înger.

A Născătoarei de Dumnezeu

Minte şi cuget şi cuvânt, dar de la Dumnezeu am primit: ca pe Stăpânul cunoscând, cu fapte bune să-l cinstesc; iar eu cu patimi darul dispreţuind, pe Dătătorul l-am defăimat. Doamnă, mântuieşte-mă.

Sedealna. Vers 4

Păzitorule al sufletului şi al trupului meu, cel ce eşti ales mie de la Dumnezeu, dumnezeiescule Îngere, urmând lui Dumnezeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greşelile ticălosului meu suflet; scapă-mă de cursele cele multe ale vicleanului, şi fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca la judecată să-mi dea iertare.

Cântarea IV

Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu eşti şi puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu proorocul Avvacum strig ţie: Mărire puterii Tale, iubitorule de oameni.

Neaducându-mi aminte de înfricoşătoarea judecată, la care am, Mântuitorule, să mă înfăţişez, şi să dau răspuns pentru tot lucrul şi cuvântul, nici cugetându-mă la moartea cea fără de veste, de tot neîndreptat petrec. Povăţuitorule al meu, nu mă părăsi.

Cu dinadinsul toate răutăţile le-am săvârşit din tinereţe, şi nu am încetat a te amărî pe tine, apărătorul meu, cu cuvinte şi fapte fărădelege; dar nu te mânia, ci mai aşteaptă, înţelepţindu-mă, luminându-mă, şi întărindu-mă.

Urmând îndelungă răbdarea Cuvântului lui Dumnezeu, care a venit să cheme la pocăinţă pe toţi păcătoşii, şi care primeşte îndreptarea cea de bună voie, nefăcând nici o silă, ai şi tu, povăţuitorul meu, cu mine, îndelungă răbdare.

Departe de Dumnezeu m-a aruncat păcatul, pe mine netrebnicul şi nevrednicul serv; dar Stăpânul meu Isus cu îndurare m-a primit, şi m-a făcut casnic al Său; iar eu lepădând un astfel de har al Lui, te întristez şi pe tine, dumnezeiescule Înger.

A Născătoarei de Dumnezeu

Cu adevărat Domnul a împărăţit cu împărăţia, care nu cade; şi s-a îmbrăcat, precum zice psalmistul, din tine, Maica lui Dumnezeu, cu preafrumoasă bunăcuviinţă: cu trupul cel sfânt, cu care a luat moarte, şi a surpat împărăţia ei.

Cântarea V

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumina cea neapusă, şi m-a acoperit întunericul, pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Pe tine câştigându-te păzitor, sfinte Înger şi Împreună vorbitor, împreună însoţitor, împreună călător, împreună petrecător, cele de mântuire pururea înainte punându-mi-le: ce fel de iertare voi primi eu nepriceputul?

Cu multă îndrăzneală stând înaintea scaunului Atotţinătorului, şi săltând în jurul Împăratului făpturii, roagă-te, ajutătorul meu, să-mi dea iertare de răutăţile mele cele multe.

Chinurile şi pedepsele, care mă aşteaptă, mai înainte văzându-le, şi împietrirea mea, şi nesimţirea şi orbirea, cu milă suspini, te tânguieşti şi te întristezi, plin fiind de mâhnire, ocrotitorule al meu.

Nici timp de o oră, şi nici de o clipită, sau şi mai puţin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, binefăcătorul şi păzitorul meu, să te bucuri de mine, să te veseleşti şi să salţi, în păcate pururea fiind cufundat.

A Născătoarei de Dumnezeu

Prunc nou s-a arătat cel necuprins cu mintea, din tine, ceea ce eşti cu totul fără de prihană; care cu măsură a pus pădurile, şi munţii cu cumpăna cunoştinţei, cel ce numără mulţimea stelelor şi picăturile de rouă, şi schimbă suflarea vânturilor.

Cântarea VI

Rugăciunea voi vărsa-o către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele: că de rele s-a umplut sufletul meu, şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi mă rog ca Iona: Din stricăciune scoate-mă, Dumnezeule.

Păzindu-mă şi stând gata împrejurul meu, şi întorcând năvălirile dracilor, şi sălbaticele lor porniri cele asupra mea, totdeauna respingând, nu mă lăsa, păzitorule al meu; că pe tine te am călduros sprijinitor.

Cel ce eşti mir preascump şi cu bună mireasmă, nu te scârbi de necurăţia mea, nu te depărta cu totul de mine, ci fii mie pururea păzitor de aproape; că şi soarele, trecând prin locuri necurate, nu se murdăreşte.

Pe cel ce a acoperit de ape, prin cuvânt, cele mai înalte ale sale, roagă-l, apărătorule al meu, ca să-mi dea dar de a izvorî picături curgătoare de lacrimi; ca cu acelea să se curăţească inima mea, şi să vadă pe Dumnezeu.

Netrupeşte, ca cel ce eşti curat şi fără de trup, stând înaintea celui curat şi netrupesc, şi având către dânsul multă îndrăzneală şi prietenie, pe acela roagă-l cu de-adinsul, să dăruiască sufletului meu mântuire.

Înfruntare şi ruşine să acopere feţele cele întunecate, de ruşine şi urâte ale duşmanilor, când sufletul meu cel umilit se va despărţi de trup; să-l acoperi, povăţuitorule, cu aripile tale cele luminate şi preasfinţite.

A Născătoarei de Dumnezeu

Ceea ce eşti mai sfântă decât sfinţii Îngeri, mai presus de Heruvimi şi Serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ şi de cele pământeşti râvnitoare, mai presus decât pofta cea pământească şi trupească arată-o: ridicându-o de la pământ, către dragostea cea cerească.

Condac. Vers 2

Slujitorule al lui Dumnezeu, şi păzitorule al meu preabune, rămâi pururea împreună cu mine păcătosul, scăpându-mă de toată facerea de rău a diavolilor, şi povăţuindu-mă la cărările cele dumnezeieşti, care îmi câştigă viaţa cea nestricăcioasă.

Cântarea VII

Tinerii cei ce din Iudeea au ajuns oarecând în Babilon, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Miile de tâlhari nevăzuţi, care stau împrejur împotriva mea, şi caută să tragă şi să răpească sufletul meu, nu înceta a le alunga, cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorule al meu.

Când va vrea să mă judece Judecătorul şi Dumnezeul meu, şi să mă osândească, pe mine cel osândit de conştiinţă, mai înainte de judecata aceea, nu-ţi uita de robul tău, povăţuitorule al meu.

Materia avându-o de mamă, şi tina de tată, şi de strămoş ţărâna, prin înrudirea cu acestea neîncetat la pământ caut; dă-mi, ajutorule al meu, ca fără frică să mă uit vre-o dată şi în sus, la frumuseţea cerului.

Cel ce eşti împodobit cu frumuseţe, şi dulce şi plăcut, minte ca soarele strălucitoare, luminat să-mi stai întru ajutor, cu faţă zâmbitoare, cu privire veselă; când voi fi luat de pe pământ, povăţuitorule al meu.

Pentru îndurările milei, pentru nemărginita iubire de oameni, acopere-mă, păzitorule al meu, cu acoperemântul aripilor tale, când voi ieşi din trup: ca să nu văd feţele cele urâte ale dracilor.

A Născătoarei de Dumnezeu

Ceea ce eşti poartă cerească, uşă de mântuire, scară înţelegătoare, pe care Dumnezeu s-a coborât, şi om s-a suit: cu îndurările tale, Curată, de împărăţia cerurilor învredniceşte pe robul tău.

Cântarea VIII

Tiranul Haldeilor de şapte ori a ars nebuneşte cuptorul, pentru cei ce cinsteau pe Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o mai mare putere, a strigat: Tineri, binecuvântaţi! Preoţi, lăudaţi! Popoare, preaînălţati pe Făcătorul şi Mântuitorul, întru toţi vecii.

După Dumnezeu, pe tine te-am primit de la Dumnezeu folositor, povăţuitor, ajutător şi apărător, preasfinte Îngere; pentru aceasta nu înceta, rogu-mă, a mă îndrepta, a mă sfătui şi a mă învăţa, să fac cele cuvenite, şi a-mi lumina mintea, până ce mă vei înfăţişa mântuit înaintea lui Cristos.

Când se vor pune scaunele, şi cărţile se vor deschide, şi cel Vechi de zile va şedea, şi oamenii se vor judeca, şi Îngerii vor sta înainte, şi pământul se va clăti, şi toate se vor înfricoşa şi se vor cutremura: atunci arată mie iubirea ta de oameni, şi mă scapă de gheenă, pe Cristos îmblânzindu-l.

Acum, ca nişte albine fagurul, nevăzut mă încunjură urâtorii de Dumnezeu, şi pierzătorii diavoli; ca nişte zburătoare mâncătoare de carne, ca nişte păsări răpitoare, ca nişte vulpi viclene, şi ca sugătoare de sânge, împrejurul meu zboară: acopere-mă, păzitorule al meu, precum vulturul îşi acopere puii săi.

Dă-mi izvoare de lacrimi, să curgă neîncetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creştet până la picioare: ca îmbrăcându-mă în haina cea mai albă decât zăpada, a pocăinţei, să intru în dumnezeiască cămara de nuntă, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Biserică a lui Cristos fiind inima mea, prin patimi petrecere de porci înţelegători o am făcut; ci mă întăreşte, ajutătorule al sufletului meu, ca să o curăţesc, să o tămâiez cu miresme, şi să o stropesc cu miruri de rugăciuni şi de curăţie, ca să fie iarăşi biserică bineplăcută a lui Cristos.

Povăţuitorule şi păzitorule al meu, şi folositorule şi mântuitorule al meu, îngrijitorule al ticălosului meu suflet, când mă va scula din pământ la judecată înfricoşătorul sunet al trâmbiţei, atunci aproape de mine să stai, blând şi voios, cu nădejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

A Născătoarei de Dumnezeu

Cu prisos de bunătate în dar mă miluieşte, ceea ce ai născut pe izvorul milostivirii; că nu am ce să-ţi aduc ţie vrednic de milă: că de cele bune ale mele nici cum nu ai trebuinţă, ceea ce ai conceput negrăit pe dătătorul de bine şi Mântuitorul lumii, ceea ce eşti plină de dar.

Cântarea IX

Să se înfricoşeze tot auzul de umilirea cea nespusă a lui Dumnezeu: cum cel Preaînalt de bună voie s-a coborât şi a luat trup, din pântece fecioresc om făcându-se; pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană credincioşii o mărim.

De-a dreapta sufletului meu celui întinat să te văd stând, luminat şi blând, pe tine sprijinitorul şi folositorul meu, când cu anevoie mă va părăsi sufletul meu, şi pe crunţii mei duşmani, care caută să mă apuce, alungându-i.

Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, care împlineşti vrerile lui cele dumnezeieşti, multă îndrăzneală ai către dânsul, sfinte îngere; pentru aceasta cu căldură roagă-l pentru mine, ca prin tine mântuindu-mă, să laud folosinţa şi acoperemântul tău.

În toată viaţa mea, întru multă deşertăciune alergând, de sfârşit m-am apropiat, şi te rog, păzitorule al meu: Fii mie ajutător şi apărător nebiruit, când voi trece vămile stăpânitorului lumii celui cumplit.

Greşelile minţii mele, tulburările, ticăloşiile, netrebniciile, şi firea ruşinoasă a cugetelor necurate şi spurcate nu înceta, ajutătorule al meu, a le întoarce în simţăminte frumoase şi cugete bune, roditoare de fierbinte înfrângere.

Isuse unule născut, preabunule, biruieşte cu milostivirea ta fără de numărul şi mare mulţimea răutăţilor mele, prin rugăciunile cele dumnezeieşti ale slujitorului tău celui netrupesc, pe care, ca un iubitor de oameni, din pruncie l-ai pus mie păzitor.

Toată nădejdea mântuirii mele, după Dumnezeu întru tine am pus-o, păzitorule, purtătorule de grijă şi sprijinitorule al meu; fă rugăciune obştească către Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători şi împreună ajutători cetelor Îngerilor.

A Născătoarei de Dumnezeu

Înalţă cornul credincioşilor, şi surpă întărâtările păgânilor, Născătoare de Dumnezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, în care numele tău cel mult preamărit se laudă cu credinţă şi se preamăreşte.

Stihiri asemeni. Vers 2

Îngere al lui Dumnezeu, cel ce stai nemijlocit înaintea sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru robul tău.

Ca cel ce ai primit putere de la Dumnezeu de a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperemântul aripilor tale, a-l acoperi de-a pururea.

Mulţumită lui Isus, celui ce te-a dat mie mare păzitor al sufletului meu, şi armă asupra duşmanilor mei, cinstite Îngere al lui Dumnezeu.

Învredniceşte-mă şi pe mine, să dobândesc împărăţia lui Dumnezeu celui preaînalt: ca împreună cu tine să strig cântarea cea întreit sfântă.

A doua lumină tu eşti după Dumnezeu, păzitorule al meu; nu înceta a-mi ajuta, ca să văd şi eu lumina Dumnezeirii celei cu trei străluciri.

Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Spiritului Sfânt.

Şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu

Doamna Îngerilor şi a muritorilor, Născătoare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău, pentru mine robul tău.

Rugăciune

către îngerul păzitor al vieţii omului

Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea netrebnicului meu suflet, şi a vieţii mele celei ticăloase, nu mă părăsit pe mine păcătosul, nici nu te îndepărta de la mine, pentru neînfrânarea mea; nu da loc diavolului celui rău, ca să-şi supună cu silnicie acest trup muritor al meu; ţine-mă de mâna mea cea slabă şi neputincioasă, şi mă povăţuieşte la calea mântuirii. Aşa, sfinte Îngere al lui Dumnezeu, păzitorule şi acoperitorule al sufletului meu cel netrebnic şi al trupului, iartă-mi toate, cu câte te-am întristat în toate zilele vieţii mele, şi ori ce am păcătuit astăzi. Acopere-mă în această noapte, şi mă păzeşte de ori ce ispită a potrivnicului, ca să nu mâniez nici cu un păcat pe Dumnezeu; şi te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească în frica sa, şi vrednic să mă facă pe mine robul de bunătatea sa. Amin.

după "Orologhion", 1992