Sfinții Petru și Pavel

Mărire s-aducem cu toată iubirea
Lui Petru și Pavel, Apostoli slăviți.
Ei sunt fondatorii Bisericii Romei;
Părinți ai credinței și stâlpi neclintiți.

Petru și Pavel, Sfinți preafericiți,
Cu îndurare să ne ocrotiți.

Cristos îl alege pe Simon pescarul
Și Petru-l numește, în apostolat.
Pe Pavel din dușman îl schimbă-n prieten
Și-l face Apostol cu zel înfocat.

Cu dragoste mare ei merg după Domnul,
Și îl proclamă Fiu Dumnezeiesc;
Iar El drept răsplată în slavă-i ridică
În viața aceasta și-n Raiul ceresc.

Pe Petru zidește Biserica toată
Și cheile sfinte i le-a-ncredințat.
Doctor între neamuri pe Pavel îl face
Și vas îl alege de har minunat.

Pe Petru îl pune "Păstor negreșelnic",
În veci să nu fie de iad biruit.
Și lui, ca la Capul văzut de pe lume
Întreaga Sa turmă i-o dă de păzit.

Pe Pavel îl scapă din mii de primejdii,
Și-l duce să vadă al treilea cer.
Lucrează și Pavel la fel ca și Petru
Fălindu-se numai cu-al crucii mister.

În Roma își pune Catedra sa Petru,
Columna luminii ca suprem Păstor;
Aici strâns în lanțuri, vestește și Pavel
Nădejdea adusă de Mântuitor.

Prin glas și prin carte ei predică crucea
Și focul iubirii aprins de Cristos;
Biserica crește în inimă-n suflet,
Sfințind prin credință pe cel păcătos.

Nero împăratul în temniță-i puse,
Pe urmă la moarte crud i-a osândit.
Și Pavel își dase sub sabie capul,
Iar Petru pe cruce muri răstignit.

Prin sfântul lor sânge dat pentru credință
Biserica-mbracă un falnic veșmânt,
Iar Roma întinde ca mândră Regină
Al dragostei sceptru pe-ntregul pământ.

Măriți fiți de-a pururi, Apostoli puternici,
Biserica sfântă voi s-o ocrotiți.
Aduceți la turmă, cu Petru la cârmă,
Pe cei ce-n erezii mai stau rătăciți.