Sfântul Iosif

Patriarhule mărețe,
O, Iosife dulce sfânt,
Care ai păzit comoara
Cea mai scumpă pe pământ.
Tu Fecioarei preacurate
Fost-ai soț și păzitor,
Iară lui Isus-părinte,
Cel de grijă purtător.

La atâta demnitate
Printre sfinți ai fost sortit
Și de-atât de mare cinste
Dumnezeu te-a-nvrednicit.
Pe pământ ca un părinte
În ai lumii ochi să treci,
Al Acelui ce din Tatăl
Este Dumnezeu în veci.

Care nu ți-a fost mirarea
Ca și farmecul nespus,
Când vedeai pe-naltul Rege
La porunca ta supus.
Iar când El cu dulce șoaptă
"Scumpe tată" te-a numit,
Îngerii și firmamentul
De aceasta s-au uimit.

De Isus și de Maria
Pururea înconjurat,
Tu a Raiului plăcere
Pe pământ ai pregustat.
Pe aceste ființe sfinte
Lângă tine când priveai,
Cerul cu-ale sale bunuri
Tu de pizmuit n-aveai.

Sub puternica ta pază
Eu alerg încrezător:
Fii, Iosife, al vieții mele
Sprijin și ocrotitor.
Iar la moarte, ca și tine,
Fă ca să mă-nvrednicesc,
Pe Isus și pe Maria
Lângă mine să-i simțesc.