O, Măicuță Sfântă

O, Măicuță Sfântă
te rugăm fierbinte,
să ne-asculți de-a pururi
marea rugăminte:

Nu lăsa, Măicuță,
să pierim pe cale,
căci noi suntem fiii
lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce
Maică-ndurerată,
te-am primit de Mamă,
noi și lumea toată.

Călători pe-o mare,
veșnic tulburată,
noi ne-am pus în tine
și nădejdea toată.

Tu ești steaua mării
și ajuți s-o treacă;
dintre câți te roagă,
nimeni nu se-neacă.

Fă să-ți batem zilnic
la miloasa-ți poartă,
câtă vreme-n lume,
valuri ne mai poartă.

Iar când nori și ceață
înnegri-vor zarea,
vino tu, Măicuță,
să ne-arăți cărarea.

Să conduci luntrița
printre stânci și valuri,
să ne scoți la portul
veșnicilor maluri.

O, Măicuță Sfântă,
cea mai scumpă floare,
fă din șir de lacrimi
dalbe lăcrimioare.

Scapă-ne de patimi
și de pofte rele,
și ne schimbă-n mândre
mărgăritărele.

Să ne duci cu tine
unde calea-ți duce,
să ne dai în ceruri
Fiului tău dulce.
Și să-i spui, Măicuță,
c-aste floricele,
le-au făcut să crească
chinurile grele.

Și cu ale tale
lacrimi de sub cruce;
tu le ești Măicuță,
Maica cea mai dulce.

Inima-i Preasfântă
mângâios ne-o strânge;
va uita de patimi,
mai mult nu va plânge.
Noi, cuprinși de-o pace
fără de hotară,
lăuda-te-om veșnic
Pururea Fecioară.

* * *
(altă versiune)

O Măicuță sfântă, te rugăm fierbinte
să ne-asculți cu milă marea rugăminte.

Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale,
căci noi suntem fiii lacrimilor tale!

Când plângeai sub cruce, Maică-ndurerată,
te-a primit de Mamă omenirea toată.

Călători pe mare, veșnic în primejdii
noi ne-am pus în tine flacăra nădejdii.

Tu ești steaua mării călăuzitoare,
ești și aurora veșnicului soare.

Când nori grei și ceață înnegri-vor zarea,
vino, Sfânt Luceafăr, să ne-arăți cărarea.

Și condu-ne barca prin orice furtună,
ca în portul veșnic să fim împreună.