Noaptea e stăpână-n vale

Noaptea e stăpână-n vale,
truda zilei s-a sfârșit,
obosit m-abat din cale
să te-ador Isus iubit.

Lampa veșnică mă cheamă
să mă-nchin, să te iubesc,
să-ți spun doru-mi fără teamă
Pruncule dumnezeiesc.

Blânda jertfă a iubirii,
Dumnezeu neînțeles,
din altar, Stăpân al firii,
Domn în cer și-n Univers.

Îngerii Te înconjoară,
cu alaiul lor ceresc
te ador, cum ei te-adoră,
te iubesc, cum ei iubesc.

De-aș putea o viață-ntreagă
aș dori să Te ador,
să-Ți dau inima-mi pribeagă,
scumpule Mântuitor.

Cât e de plăcut cu Tine,
Înaintea Ta să cânt;
Tu ești singurul meu bine,
toate trec pe-acest pământ.

Prietenii curând mă lasă,
lumea trece, toate pier
prietenia-ți credincioasă
îmi dă viață, îmi dă cer.

Îți închin a mea cântare
al meu suflet, al meu dor,
a mea inimă și-ardoare,
Domnul meu preaiubitor.

Doamne, eu te las acuma,
dar te rog cu dor nespus:
fii cu mine totdeauna,
noapte bună, scump Isus.