Aseară, pe-nserate

Aseară, pe-nserate,
Fecioara Maria,
În Viflaim cetate,
Călătorind venea.

Și fiind obosită,
Sălaș își căuta,
Și-n Viflaimul mare,
Nimenea n-o primea.

Atunci Sfânta Fecioară
Din Viflaim ieșea,
Și-n câmp, într-o poiată
De vite, ea intra.

Și între dobitoace,
Pe fânul cel stufos,
Preasfânta Născătoare
Născuse pe Cristos.

Isus micuț plângea,
Maria-L mângâia:
"Nu plânge, o Isuse,
că Tu cunoști lumea.

Căci lumea asta mare
Prin Tine s-a zidit,
Prin Tine și prin Tatăl
Și Dumnezeu Cel Sfânt!"

Îl încălzesc și boii
Cu aburii suflând
Și îngerii din ceruri,
Îl preamăreau cântând.

Răsună lin, spre seară,
Al clopotelor cânt,
Că vine, vine iară,
Isus pe-acest pământ.

El vine-n leagăn verde,
De îngerași purtat,
Să scape lumea-ntreagă
De rău și de păcat.

Sculați, creștini, degrabă,
Și colindați frumos
Și faceți loc în casă
Copilului Cristos.

La fiecare casă,
Se-aud colindători,
Colinda lor duioasă,
Răsună până-n zori.