A bătut la ușa ta cineva

A bătut la ușa ta cineva
nu-i răspunde nimenea.
În tăcerea negrei nopți
stă un om și plânge,
fața Lui e numai răni,
pieptul numai sânge.

Cine ești, străin pribeag, cine ești?
De-al cui dor Tu pribegești?
Pentru cine te-au brăzdat
bice fără număr?
Ce povară ți-a lăsat
rana de pe umăr?

Eu sunt robul ce slujesc tuturor,
un om al durerilor.
Nimeni plată nu mi-a dat
decât spini și ură,
numai roșii trandafiri
pieptul mi-l umplură.

Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi
și sunt vinul noii legi.
N-am venit să plâng în drum
răni usturătoare,
plâng pe cei ce pierd acum
ultima chemare.

A bătut la ușa ta cineva,
o, deschide-i, nu mai sta!
Nu-l lăsa să plece trist,
poate niciodată
mâna Lui la ușa ta
n-are să mai bată.