duminică, 16 august 2026
† DUMINICA a 20-a de peste an
Ss. Ştefan, rege; Rochus, pelerin

lecturi: Is 56,1.6-7; Ps 66; Rom 11,13-15.29-32; Mt 15,21-28

psaltire: IV; culoare: verde

Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!
Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Femeie, mare este credinţa ta!

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală

Gândul zilei
"Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!" (Mt 15,23)
Apostolii sunt obosiţi să audă strigătele acelei femei. Îi cer lui Isus să o asculte, nu pentru că le-ar fi milă de ea sau de fiica ei, ci pentru că prezenţa ei în urma lor îi deranjează. Isus o va asculta, nu pentru a le face lor pe plac, ci pentru că vede în ea o credinţă mare, umilă şi exemplară chiar şi pentru apostolii săi.

din Calendarul "Cinci pâini de orz"

Lecturile
LECTURA I
Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Citire din cartea profetului Isaia 56,1.6-7
Aşa vorbeşte Domnul: "Păziţi judecata şi faceţi dreptatea, căci mântuirea mea este aproape să vină şi dreptatea mea, să se dezvăluie! 6 Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele Domnului şi să devină slujitorii lui, tuturor celor care păzesc sabatul ca să nu fie profanat şi care ţin cu tărie alianţa mea, 7 îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt, îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi plăcute pe altarul meu, întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele".
Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.6 şi 8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!


2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta,
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.


5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.


6 Să te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele să te laude!
8 Să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.


LECTURA A II-A
Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,13-15.29-32
Fraţilor, vouă, neamurilor - vă spun -, întrucât eu sunt Apostolul Neamurilor, îmi laud slujirea, 14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu o înviere din morţi? 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare, 31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.
Cuvântul Domnului


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 4,23
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice suferinţă în popor. (Aleluia)


EVANGHELIA
Femeie, mare este credinţa ta!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,21-28
În acel timp, ieşind de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului 22 şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: "Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!" 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: "Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!" 24 El, răspunzând, a zis: "Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel". 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: "Doamne, ajută-mă!" 26 El a răspuns: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei". 27 Dar ea i-a spus: "Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!" 28 Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: "O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!" Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.
Cuvântul Domnului

Supliment
În concepţia Noului Testament, omenirea se împărţea în două: pe de o parte, Israel, poporul lui Dumnezeu, căruia îi aparţinea alegerea, alianţa, promisiunile divine; pe de altă parte, celelalte naţiuni. Această distincţie era nu numai rasială şi politică, ci mai ales religioasă: din "celelalte naţiuni" făceau parte cei care nu-l cunosc pe Iahve (păgânii) şi cei care nu făceau parte din poporul ales (străinii). Dialectica dintre Israel şi celelalte naţiuni este prezentă în toată desfăşurarea istoriei mântuirii şi are o mişcare care pendulează constant între un particularism exclusivist şi universalism. În mod excepţional, cele trei lecturi converg spre aceeaşi temă, adică apelul adresat de Dumnezeu oamenilor care nu aparţin de poporul ales. Prin profetul său, Dumnezeu declară: "Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele", voind să spună că toţi oamenii sunt chemaţi la credinţă. Acest lucru se realizează în evanghelie unde îl vedem pe Isus lăudând credinţa unei femei străine de neamul său şi vindecându-i fiica. "Din cauza nesupunerii fiilor lui Israel, spune Sfântul Paul, păgânii s-au făcut părtaşi de mila lui Dumnezeu." Cu toate acestea, Dumnezeu, în mod misterios, rezervă un loc deosebit în planul său de mântuire pentru poporul lui. Rugăciunea însă are un rol hotărâtor.