miercuri, 20 mai 2026
Miercuri din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Bernardin din Siena, pr. *; Lidia, ucenica sf. Paul

lecturi: Fap 20,28-38; Ps 67; In 17,11b-19

psaltire: III; culoare: alb

Vă încredinţez lui Dumnezeu care are puterea să zidească şi să dea moştenirea.
Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu! (sau Aleluia.)
Să fie una ca şi noi.

Liturghie proprie, prefaţă pentru Înălţare I sau II

Gândul zilei
"Tată sfânt, păstrează-i în numele tău." (In 17,11)
Aşa s-a rugat Isus la ultima cină pentru discipolii săi. Îi mulţumim. Isus s-a rugat şi pentru mine, care cred în el, ca să fiu mereu unit cu el şi să trăiesc iubirea sa, gata să-i iubesc pe toţi. Mă alătur rugăciunii sale pentru tine!

din Calendarul "Cinci pâini de orz"

Lecturile
LECTURA I
Vă încredinţez lui Dumnezeu care are puterea să zidească şi să dea moştenirea.
Citire din Faptele Apostolilor 20,28-38
În zilele acelea, Paul le-a spus prezbiterilor veniţi de la Efes: "Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu! 29 Eu ştiu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi hrăpăreţi, care nu vor cruţa turma. 30 Chiar şi dintre voi se vor ridica oameni care vor spune cuvinte răstălmăcite ca să-i atragă pe discipoli după ei. 31 De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, noaptea şi ziua, nu am încetat să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului său, care are puterea să zidească şi să dea moştenirea tuturor celor care au fost sfinţiţi. 33 Nu am râvnit nici argintul, nici aurul, nici haina nimănui; 34 dar voi ştiţi că pentru trebuinţele mele şi ale celor care erau cu mine au slujit aceste mâini. 35 V-am arătat în toate privinţele că, trudind astfel, trebuie să le veniţi în ajutor celor slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci el spunea: «Este mai mare fericire în a da decât în a primi»". 36 După ce a spus acestea, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi. 37 Atunci toţi au izbucnit în plâns, l-au îmbrăţişat şi l-au sărutat. 38 Erau întristaţi mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusese, că nu aveau să mai vadă faţa lui. Apoi l-au însoţit până la corabie.
Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),29-30.33-35a.35b-36c (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.


29 Arată-ţi, Dumnezeul meu, puterea,
confirmă, Dumnezeule, ceea ce ai făcut pentru noi!
30 Pentru templul tău din Ierusalim,
regii îţi vor aduce daruri. R.


33 Cântaţi lui Dumnezeu, domnii ale pământului,
cântaţi Domnului psalmi;
34 lui, care vine călare pe ceruri, pe cerurile veşnice,
iată, răsună cu putere glasul lui în tunet!
35a Recunoaşteţi-i lui Dumnezeu puterea! R.


35b Măreţia lui asupra Israelului,
puterea lui mai presus de nori!
36c Binecuvântat să fie Dumnezeu! R.


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevărul. Consacră-ne în adevărul tău! (Aleluia)


EVANGHELIA
Să fie una ca şi noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,11b-19
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: "Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi! 12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat şi i-am păzit şi nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Acum însă vin la tine şi spun acestea în lume ca să aibă bucuria mea deplină în ei. 14 Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti de Cel Rău. 16 Ei nu sunt din lume aşa cum eu nu sunt din lume. 17 Consacră-i în adevăr! Cuvântul tău este adevăr. 18 După cum m-ai trimis pe mine în lume, şi eu îi trimit pe ei în lume 19 şi pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca şi ei să fie consacraţi în adevăr".
Cuvântul Domnului

Supliment
Este rugăciunea sacerdotală a lui Cristos. La sfârşitul discursului-testament, Isus se adresează Tatălui pe care-l va "glorifica" în moartea şi învierea sa, care sunt acum iminente, şi-i încredinţează comunitatea discipolilor. El descrie comunitatea apostolică prin câteva trăsături care constituie inima Bisericii. Trebuie să fie una, unită cu Dumnezeu şi cu fraţii în iubire. Trebuie să păstreze şi să proclame cuvântul pe care Cristos i l-a încredinţat. Trebuie să fie în lume fără să fie din lume, acţionând în ea ca un ferment. Trebuie să accepte suferinţa pe care ura lumii o presupune, continuând să anunţe lumii evenimentul pascal, izvor de mântuire universală.