duminică, 1 martie 2026
† DUMINICA a 2-a din Postul Mare
Sf. Albin, ep.

lecturi: Gen 12,1-4a; Ps 32; 2Tim 1,8b-10; Mt 17,1-9

psaltire: II; culoare: violet

Chemarea lui Abraham, părintele poporului lui Dumnezeu.
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi noi am sperat în tine!
Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă.
Faţa lui strălucea ca soarele.

Liturghie proprie, Credo, prefaţă proprie

Gândul zilei
"S-au înspăimântat foarte mult." (Mt 17,6)
Isus, în rugăciune pe munte, dintr-o dată a fost învăluit de lumină, iar "hainele lui au devenit albe ca lumina". L-au văzut pe Domnul şi au fost cuprinşi de teamă. Isus i-a atins şi le-a spus: "Nu vă temeţi!" Dumnezeul cel adevărat se manifestă în Isus şi este însuşi Isus. El este Iubirea care dă viaţă, este bucurie, este siguranţă!

din Calendarul "Cinci pâini de orz"

Lecturile
LECTURA I
Chemarea lui Abraham, părintele poporului lui Dumnezeu.
Citire din cartea Genezei 12,1-4a
În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Abram: "Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta! 2 Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta şi voi face mare numele tău; şi vei fi o binecuvântare. 3 Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. Şi prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului". 4a Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul.
Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi noi am sperat în tine!


4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.


18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.


20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum şi noi am sperat în tine! R.


LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,8b-10
Preaiubitule, suferă împreună cu mine pentru evanghelie după puterea lui Dumnezeu, 9 cel care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor, 10 dar care acum a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie.
Cuvântul Domnului


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 17,5cd
Glasul Tatălui din nor spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!"


EVANGHELIA
Faţa lui strălucea ca soarele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: "Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie". 5 Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!" 6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. 7 Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis: "Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!" 8 Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: "Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!"
Cuvântul Domnului

Supliment
Istoria adevărată a început când Dumnezeu l-a chemat pe Abraham şi el, ascultându-i cuvântul, a plecat. Este un cuvânt creator care cere ascultarea credinţei, care este o promisiune care deschide orizonturile speranţei: "În tine vor fi binecuvântate toate popoarele pământului." Abraham ascultă şi pleacă. Începe aventura credinţei, o credinţă care este risc, deoarece cere o rupere radicală. Creştinii sunt chemaţi printr-o vocaţie sfântă să-l urmeze pe Cristos în drumul ascultării de Dumnezeu. Cristos îi face asemenea lui pe cei botezaţi şi-i uneşte cu destinul său de suferinţă şi de slavă pe cei care ascultă cu credinţă cuvântul său. Lepădarea de certitudinile şi siguranţele proprii nu-i niciodată totul. Din ţara lăsată rămân mereu amintirile şi regretele. Apostolii chemaţi să-l urmeze pe Cristos rămân nedumeriţi: cine este acela pe care l-au ascultat şi pentru care au lăsat toate? Isus cere apostolilor să contemple sfârşitul pe care-l aşteaptă. Astfel ei pot înţelege că slujitorul care suferă şi e refuzat este Fiul Omului descris de Daniel. Cu anticiparea gloriei sale, credinţa lor este întărită.