Sf. cuv. m. Anastasia Romana (†309); Sf. cuv. Avramie (sec. VI).
1Tes 2,14-20; Lc 11,23-26.
1Tes 2,14-20
Căci voi, fraților, v-ați făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Isus, pentru că ați suferit și voi aceleași de la cei de un neam cu voi, după cum și ele de la iudei, Care și pe Domnul Isus L-au omorât ca și pe proorocii lor; și pe noi ne-au prigonit și sunt neplăcuți lui Dumnezeu și tuturor oamenilor sunt potrivnici, Fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască, spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Iar noi, fraților, fiind despărțiți de voi, o bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor, să vedem fața voastră. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu Pavel - o dată și încă altă dată, - dar ne-a împiedicat satana. Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Isus, întru a Lui venire? Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.
Lc 11,23-26
Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine risipește. Când spiritul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și, venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte spirite mai rele decât el și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.
