Sf. cuv. Ilarion cel Mare (†371); [Sf. Ursula (sec. IV)].
Col 4,2-9; Lc 9,49-56.
Col 4,2-9
Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire, Rugându-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă ușa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă și găsesc în lanțuri, Ca să o arăt așa cum se cuvine să grăiesc. Umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară (de Biserică), prețuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia. Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor și împreună-rob cu mine în Domnul. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să știți cum ne aflăm și ca să mângâie inimile voastre, Împreună cu Onisim, credinciosul și iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoștință toate cele de aici.
Lc 9,49-56
Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Isus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Și când s-au împlinit zilele înălțării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Și a trimis vestitori înaintea Lui. Și ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Și văzând aceasta, ucenicii Iacov și Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: Nu știți, oare, fiii cărui spirit sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Și s-au dus în alt sat.
