Sf. ap. Timotei (sec. I); Sf. m. Anastasie Persanul (†628).
Gal 4,8-21; Mc 6,45-53.
Gal 4,8-21
Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeați celor ce din fire nu sunt dumnezei; Acum însă, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăși la înțelesurile cele slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le slujiți ca înainte? Țineți zile și luni și timpuri și ani? Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar. Fiți, vă rog, fraților, precum sunt eu, că și eu am fost precum sunteți voi. Nu mi-ați făcut nici un rău; Dar știți că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi, Și voi nu ați disprețuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-ați scârbit, ci m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putință, v-ați fi scos ochii voștri și mi i-ați fi dat mie. Am ajuns deci vrăjmașul vostru spunându-vă adevărul? Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiți pe ei. Dar e bine să râvniți totdeauna binele, și nu numai atunci când eu sunt de față la voi. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce Hristos va lua chip în voi! Aș vrea acum să mă găsesc la voi și glasul să mi-l schimb, căci nu știu ce să cred despre voi! Spuneți-mi voi, care vreți să fiți sub Lege, nu auziți Legea?
Mc 6,45-53
Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage. Și făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat. Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți! Și s-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor; Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.
